O nebună

-

Ce nebună! Dansează doar în lenjerie în faţa mea, într-un slip atât de mic de mă întreb cum poate ascunde tot şi un maiou dantelat moale care se tot ridică la fiecare mişcare a ei. Un maiou atât de moale că aproape pot simţi cum îi mângâie sânii materialul, cum mă intrigă şi îmi gâdilă răbdarea. O nebună…

Îi văd şoldurile unduindu-se şi gleznele subţiri topindu-se aproape în podea de pasiunea cu care dansează. Şi tuturor le spune că nu îi place să danseze, că nu ştie. Dar ea dansează doar pentru mine, cu aceeaşi dăruire cu care face dragoste. Totul sau nimic. Aşa a fost mereu. Şi e periculoasă. O femeie care iubeşte cum o face ea, e periculoasă. Pentru că o astfel de femeie urăşte la fel de tare. Dar îmi place. Îmi place al naibii de tare. Femeia asta e o drăcoaică. Ştie ce face şi cum face, ştie exact ce mişcare ce să facă pentru a mă înnebuni. O nebună…

Şi nicio mişcare nu e la întâmplare, totul e calculat şi, în acelaşi timp, liber. Felul în care își plimbă mâinile în aer, trecându-le printre firele de păr blond rebele, felul în care ma privește și zâmbește cu mii de subînțelesuri pe care nu le pricep decât pe jumătate, ei bine, toate astea mă fac să o plac din ce în ce mai tare, să o doresc din ce în ce mai tare. Copilăroasă şi dureros de feminină în acelaşi timp. Un amalgam nebulos de antiteze. O antiteză personificată. Era ea. O nebună…

E ciudat că o vreau cu totul, vreau să știu ce gândește și cum gândește despre toate. Vreau să o aud vorbind ziua și noaptea gemând. Vreau să o aud vorbind despre ea, despre toate fleacurile ei, despre mine și despre toate fleacurile mele, despre noi... Sună atât de ciudat cuvântul "noi" printre gândurile mele. Nu credeam că mă va subjuga așa o femeie. Toate celelalte m-au vrut. Și eu le-am vrut pe ele. Și le-am avut. Dar ea? Ea mă iubește. O nebună...


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe