Douăzeci şi patru de ore de libertate

-
Douăzeci şi patru de ore. Atât. Asta e tot ce îți cer. Douăzeci şi patru de ore de dragoste. Ziua de mâine nu mă mai interesează, dar azi nu vreau sa mă întorc acolo, azi vreau sa uit. Ajută-mă sa uit. Ajută-mă să uit de ceea ce fug, de ceea ce a fost, sa uit de ceea ce va fi şi de ce nu am trăit niciodată. Nu mă opri azi din a-ţi spune tot ce mi-am dorit mereu să îți spun, nu lăsa ziua asta să treacă fără să spui tot ce vrei să spui pentru că nu știi ce aduce ziua de mâine.

Nu vreau să plec. Am tot plecat, am plecat în fiecare zi, am cărat după mine același dor mereu și nu l-am putut abandona nicăieri, nu l-am putut lăsa undeva într-un colț, ar fi fost ca şi cum aş fi lăsat o parte din mine acolo, partea aceea care m-a legat mereu de tine. Nu vreau să plec, în seara asta vreau doar să rămân, sa fac ceva cu dorul ǎsta de tine, de noi. Vreau să ţi-l dau ţie, să îl las aici, în camera asta si să îl iau înapoi cu mine mâine. Vreau să am mereu ceva la care să mă întorc, dacă o voi putea face, un motiv.

Nu vreau să dorm. Nu mă lăsa să adorm. Nu vreau să pierd nicio clipă din astea douăzeci și patru de ore. Douăzeci şi patru de ore de libertate. Şi nu mă poate opri nimeni din a le trăi din plin, din a respira aerul veşnic al libertăţii, al lumii de afară. Nu te speria! Nu vreau să te sperii, dar tu probabil nu mă înţelegi, nu îmi înţelegi disperarea, nu îmi înţelegi dorinţa nefirească de a alerga, de a dansa, de a iubi, nu îmi înţelegi dorul nepămantean de a trăi ceea ce acum cateva clipe credeam că e imposibil. Tu nu îmi înţelegi patima, dorul de viaţă şi dorinţa de tine. Am aşa o dorinţă de tine…

Dar la sfarşitul acestor douăzeci şi patru de ore, nu vreau să uiţi, nu vreau să uit nici eu. Nu vreau să mă prefac  că nu am trait toate astea. La sfarsitul acestor douăzeci şi patru de ore, aş vrea să simt că mi-am trait toate clipele, aş vrea să simt că aş putea muri fără regrete. După aceste douăzeci şi patru de ore, poţi să mă ucizi, poţi să îmi tai aripile ce m-au adus la tine. Un singur lucru îţi cer… După aceste douăzeci şi patru de ore, nu mai vreau sa fiu eu cea care pleacă. De data asta...pleacă tu.

Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe