Uneori, dragostea pur şi simplu nu e de ajuns

-

Mă disperi. Zău că da. Tu chiar crezi că poţi pleca oricând ai chef, iar eu te voi primi cu braţele deschise înapoi? Nu, băiete, lucrurile nu merg aşa cu mine. Te-oi fi iubind eu, dar nu suficient cât să mă las călcată în picioare. Inima îmi valorează prea mult ca să te las pe tine să îţi ştergi pantofii la intrare. Şi să ştii că nu îţi voi permite niciodată acest lucru.

Vrei să pleci? Iată uşa, dragule! Doar nu te-oi tine cu forţa, legat de mine ca scaiul. Iar scaiul e cea mai nedorită buruiană. Buruiană. Adică ceva ce nu aparţine locului şi răsare din neant. Buruiana poate fi smulsă oricând. La fel ca bandajul. La fel ca ceara. La fel ca tine. Pot să te smulg oricând de pe inima mea. Mă va durea, recunosc, toate dor. Dar îmi voi spune că nu a fost să fie, poate voi vărsa lacrimi, doar mereu plâng ca o proastă, apoi îmi va părea rău că am plâns şi voi începe să plâng şi mai tare pentru că am plâns ca o proastă. Ai înţeles tot, nu-i aşa? Lasă, nu-i bai, uneori nici eu nu mă înţeleg.

Şi nu voi căuta vinovaţi, nu. Voi spune  că nu e nimeni de vină, nici eu, nici tu, nici portarul care mi-a zis la ce oră ai plecat ultima oară. Nici Dumnezeu. Doar că nu era locul tău aici şi nici al meu acolo şi nu are rost să mai rătăcim, minţindu-ne unul pe altul şi pe noi înşine că totul e ok şi “noi” funcţionăm. Nu funcţionăm pentru că, din păcate, împreună nu suntem o maşinărie. Pentru că dacă am fi fost, tu ai fi ştiut să îţi pară rău, măcar mecanic, iar eu aş fi ştiut să te iert, măcar mecanic. Dar cred că amândoi am lipsit de la lecţiile de mecanică.

La naiba, eu încă te mai iubesc. Şi, totuşi, ce să fac dacă iubirea ta s-a pierdut undeva pe drum? Ce să fac dacă a fost atât de uşurică de a luat-o vântul? Eu nu mai rog, eu nu mai implor. Nici măcar pe Dumnezeu. Ce e dus e bun dus. Păcat că nu am fost suficient de simplă cât să mă înţelegi, iar tu suficient de complicat ca să ţin mai mult cu dinţii de tine. Tot ce ştiu e că a fost dragoste, poate încă mai este. Dar uneori, dragostea pur şi simplu nu e de ajuns.


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe