O lume construită din bârfe şi preconcepţii

Nu-mi place bârfa. Cine mă cunoaşte, ştie foarte bine asta. Bine, se mai întâmplă să mai scap şi eu cât o părere, dar in general nu îmi place nici măcar să ascult bârfă, d-apoi să o întreţin. Să priveşti un om pe care nu îl cunoşti şi totuşi să îi găseşti o mie de defecte… nu suport. Poate pentru că genul ăsta de bârfă mă face să mă gândesc la câte lucruri s-ar putea spune despre mine, la ce impresie dau eu când trec pe stradă.

Nu îmi place să aud comentarii despre cum se îmbracă cineva sau despre silueta pe care o are. De ce să mă intereseze lucrurile astea mărunte, când poate persoana respectivă e un om extraordinar, o mamă exemplară sau un tată perfect, un coleg săritor, o soră iubitoare şi un suflet bun? De ce să mă intereseze un corp pe care îl primim doar pentru a avea o casă cu care să ne cărăm zilnic sufletul? De ce să mă intereseze hainele pe care le are o persoană în dulap sau stilul de a se îmbrăca? De ce să judec modul de exprimare al unei persoane? Pentru că hainele, modul în care se aranjează etc. spun foarte multe despre personalitatea unei persoane, despre modul acesteia de a fi, iar eu nu mă simt în măsură să pătez personalitatea nimănui.

Ştiu că şi eu sunt privită cu ochi critici pe stradă. Poate pentru că nu am cele mai moderne haine şi nu sunt la curent cu ultimele tendinţe din modă. Poate pentru că îmi place să mă machiez şi o fac în stilul propriu, fără să ţin cont de ce spun alţii. Poate pentru că am părul creţ şi ciufulit şi din cauza asta pare nepieptănat. Poate pentru că merg pe stradă cu căştile în urechi, primind inspiraţie pentru noi articole şi încercând să mă rup prin muzică de lumea din jur.

Dar asta nu înseamnă că sunt neglijentă sau nepăsătoare, nu înseamnă ca nu am bun gust sau că nu am bani de alte haine. E vorba de stilul meu, de felul meu de a fi. E vorba de cum mă simt eu bine şi de ceea ce mă face să mă simt bine în pielea mea. Şi dacă ar şti lumea cât de greu este pentru unele persoane să se simtă bine în pielea lor, poate ar judeca mai puţin şi si-ar vedea de propria viaţă. Am zile când vreau să mă simt comod şi aleg să port tenişi sau pantofi plaţi şi zile în care vreau să port tocuri. Am zile când vreau să port blugi largi şi zile în care vreau să port blugi skinny sau fustă. Poate mă trezesc dimineaţa cu chef de make up şi poate şi cu ceva mai mult timp la dispoziţie sau poate mă trezesc cu chef să fiu naturală.


Oamenii nu înţeleg că e alegerea fiecăruia modul în care se îmbracă şi se aranjează. E un mod de exprimare şi nimeni nu e în măsură să judece ceea ce simţi. Deci nu lăsa pe nimeni să influenţeze cine eşti, să îţi spună că modul în care te exprimi este greşit sau că ceea ce simţi nu e în ordine. Eşti tu. Nu lăsa pe nimeni să schimbe asta. 


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste