Obsesii

Stătea la bar, la doar 2-3 metri de mine, învăluit  într-un nor de fum de țigară. Îl priveam de ceva timp, dar pierdusem șirul de țigări pe care le fumase. Beam liniștită din paharul meu de Martini, în colțul meu întunecat de observație. Îl văd și acum parcă. Un costum negru îi sublinia trasaturile masculine frumoase, o statură perfectă, un corp atletic, proporțional, senzual. Nu știam de ce, dar o căldură îmi învăluise pieptul și aproape puteam sa îmi simt pupilele dilatate. Interesant... Parcă îmi simțise privirea ațintită asupra lui și, brusc, s-a întors spre mine, scanându-mă din cap până în picioare. I-am multumit în gând Providenței pentru inspirația de a purta fusta aceea care îmi stătea atât de bine și mai ales i-am mulțumit celui care inventase jartierele și dantela. A zâmbit din colțul gurii de parcă privirea lui ar fi putut să ignore hainele. Și-a mai comandat un pahar de whiskey și l-am văzut șoptindu-i ceva la ureche chelnerului, brusc trezindu-mă cu un Martini în față. Nici nu observasem ca îl terminasem. Căldura din local devenise insuportabilă...

Afară, aerul era răcoros, un aer de toamnă târzie plăcut pe pielea mea incandescentă. Nu i-am auzit pașii, dar i-am simțit prezența prin respirația dulce de pe ceafa mea. De ce nu l-am oprit? De ce l-am lăsat? De obicei, nu cedam atât de ușor, dar el...el era fascinant și am simțit că trebuia să fie al meu.

Nici nu mai știu cum am ajuns în  mașina lui, nici în apartamentul lui. Știu doar că ne-am sărutat tot drumul, iar după ce a trântit  ușa în urma mea, m-a lipit de ea. Am crezut că îmi va rupe hainele de pe mine, sau poate doar eu îmi doream să o facă... Dar nu, a început să îmi dea jos una câte una hainele, meticulos, dar pasional, sărutând fiecare centimetru de piele pe care îl dezgolea. Avea cele mai sigure mâini, îmi frământa sănii fermi, întâi prin sutien, apoi sub el. Mă înnebunea. Nu avusesem niciodată senzațiile acelea, toate fulgerându-mi corpul în același timp.  Cămașa lui îi ascundea corpul zvelt și am simțit brusc o dorință covârșitoare de a-l simți. M-a așezat blând, dar sigur pe patul imens și am simțit greutatea corpului sau adâncind salteaua... Apoi, ceva s-a rupt în șirul amintirilor mele, parcă dispărusem în alt univers.

Dimineața, i-am simțit brațul greu peste abdomenul meu și mi-am adus aminte fulgerător de câte ori s-a întins tandru după mine în timpul nopții, tânjind după corpul meu, după îmbrățișarea mea. Dar era prea mult. Îl avusesem, mă avusese. Atât. M-am îmbrăcat încet și am ieșit în vârful picioarelor goale pe holul întunecat și rece...

Sursă foto: Dany Sabadini (freeimages.com)