Dublură

Apropo de ultimul articol, legat de prietenie, o să rămân în temă și o să vorbesc despre o persoană foarte dragă mie, cu care am început să vorbesc într-un context cam neplăcut, dar care a ajuns să fie foarte aproape de sufletul meu. 

Nu contează nume sau alte date, important e sufletul unui om. Îmi aduce aminte de mama, o persoana veselă, puternică. Cred că din acest motiv imi place așa mult să vorbesc cu ea. Să te înțelegi atât de bine și să ajungi să legi ceva atât de special cu o străină mi se pare incredibil, dar se întâmplă. Mai există și astfel de oameni. Poate nu o să ajung să o văd vreodată în realitate pentru că stă la sute de kilometri depărtare, dar, ca să o citez pe ea, distanțele nu sunt distanțe decât dacă vrei tu să fie. 

Astfel de legături sunt inexplicabile, dar probabil că dacă ai vrea să descoși toate amănuntele, le-ai distruge farmecul. Poate nu ne cunoaștem suficient de bine, poate că vorbim de câteva zile fiecare în spatele unui ecran, dar e fabulos să rezonezi cu sufletul cuiva atât de frumos, fără să te judece pentru ceea ce ești, pentru ceea ce simți.  Două străine care au două povești de spus. Sau poate doar una, amuzându-ne de fiecare dată când mai descoperim o trăsătură comună, o idee, un gând, un fel de a fi, de a simți și de a vedea lucrurile din jur. Dublură.

Știu că acest articol pare scurt, dar uneori cuvintele sunt de prisos și spui doar atât cât simți că vrei să spui. Restul rămâne în sufletul tău. Poate nu înțelegi. Nu contează. Mă înțeleg eu și este de ajuns...

Sursă foto: Wrote (Flickr)