Hai să vorbim despre prietenie

-
„Fericiți cei a căror inimă cunoaște pasiunea prieteniei. Numai ea știe să ne facă singurătatea mai puțin ucigătoare și viața suportabilă.” spunea Panait Istrati. Da, am decis să dedic acest articol uneia din relațiile interumane cele mai frumoase, prietenia. Am fost mereu genul de persoană care a preferat să aibă 3 prieteni, dar buni, decât 100, dar nesigură pe niciunul. Am avut și eu  dezamăgiri în materie de prietenii, dar am realizat că, pe măsură ce parcurgi etape din viață, devii mai matur și realizezi că prietenii vin și pleacă, la fel ca toți oamenii din viața ta. Doar cei adevărați rămân. 
Mi-am dat seama de un lucru. Pe prieteni îi tratezi drăguț, vorbești frumos cu ei, îi lauzi etc, în timp ce pe cei mai buni prieteni te trezești că îi mai numești și "proști", că îi îmbrâncești și uneori îți mai scapă și câte o înjurătură. Dar toate astea le faci cu zâmbetul pe buze, de drag, pentru că ții la ei, poate chiar îi iubești fără să știi măcar cât. De ce? Pentru că au o capacitate uimitoare de a te asculta fără să te judece, pentru că au făcut și ei aceleași nebunii ca tine, pentru că știu și ei ce înseamnă să te plictisești, să ai chef de o bârfă despre cum îi sta părul colegei insipide pe care niciunul din voi nu o suportă sau pentru că nu ai chef să înveți la chimie pentru că e mai interesantă fiecare banalitate pe care o are celălalt de spus... Dacă ați ști cum zâmbesc nostalgic acum, probabil și voi... 
Da, bineînțeles că vorbesc din experiență. Am și eu 3 prietene la facultate. Le-aș putea numi prietene "noi", dar ne înțelegem așa bine că mă întreb cum de nu am fost prietene până acum. Probabil că abia acum ne-a fost dat să ne cunoaștem. Suntem nebune, flecărim într-una despre orice, împărtășim păreri, povești și sfaturi, ne umplem telefoanele cu selfie-uri, râdem atât de tare că riscăm să fim date afară din bibliotecă. Suntem încă niște copii. Copii la facultate. Putem fi și serioase, dar mai greu, doar avem toată viața la dispoziție să fim serioase.
Am mai avut prieteni, dar ne-am împrăștiat toți. Prietenia asta sper să fie altfel. Prietenia asta sper să țină toată viața...


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe