Punct și de la capat

Cu toții avem momentele noastre de regret, secunda aia de părere de rău, de aduceri aminte, de  răsplăți ale karmei, ale destinului guvernator. Poate că și eu le-am avut pe toate astea, poate la un loc, poate pe rând. Poate că au fost unele lucruri pe care le-am spus și pe care nu are fi trebuit să le spun sau poate că au fost atâtea și atâtea lucruri pe care ar fi trebuit să le spun și nu le-am spus... Sau fapte... Dar a fost fie orgoliul la mijloc, fie teama sau rușinea. 

Ideea e că nu regret nimic. Și nu știu dacă asta e de bine sau nu. Tot ce știu e că așa a fost să fie cu siguranță, pentru că una din lecțiile pe care le-am învățat de la mama este aceea că lucrurile se întâmplă pentru că așa trebuia să se întâmple, pentru că fiecare lucru din viața noastră este menit să ne învețe o lecție. Această învățătură pe care am preluat-o de la mama m-a ajutat foarte mult să încep să trec peste unele lucruri din  viața mea. Mi-am dat seama că orice acțiune are și o reacțiune nu doar în fizică, ci și în  viața de zi cu zi.

Uneori e bine să treci cu vederea unele lucruri, mai ales dacă în mod normal nu ar trebui să te deranjeze. Doar îți asumi tot ce faci și ce gândești, nu? Recunosc faptul că, personal, îmi ies destul de repede din fire, iar după ce mă calmez, realizez că am exagerat și nu aveam niciun motiv serios de a mă supăra. Dar asta sunt eu. Sunt oameni care sunt așa din fire, deși o porție de autocontrol nu ar strica.

Dar ce faci când nu poți să treci peste ceva, când puterea ta de iertare îți depășește capacitatea sufletului? Ce faci  când, oricât de mult ți-ai dori să mergi mai departe, nu o poți face? Am fost mereu genul de persoană care a considerat că iertarea fără uitare nu se poate. Nu poți spune că ai iertat, dacă nu ai și uitat incidentul. Te minți singur și te afunzi tot mai tare în propria mlaștină de resentimente. Resentimentele sunt letale. Te ucid, lent, dar sigur. Poate nu fizic, dar în interiorul tău, simți că lucrurile nu mai sunt la fel. Așa apare depresia, dorința de autodistrugere. Ține de tine să le oprești.

Sunt multe momente în care mă sfătuiesc singură să trec peste, să iert și să uit. E greu, dar dacă știu ceva, e că va veni și o schimbare într-o bună zi. În acea zi, nu-mi va mai păsa.

În acea zi voi spune: Punct și de la capăt!

Sursă foto: Nicki Varkevisser