A fost odată...

A fost o perioadă când acceptam tot. Tot ce-mi spuneai, tot ce-mi reproșai, tot ce eram și nu doreai să fiu, tot ce nu eram, dar ți-ai fi dorit  să fiu. Mă întreb și acum dacă am fost vreodată pe placul tău, dacă m-ai vrut vreodată așa cum eram de fapt. Nu m-ai cunoscut niciodată cu adevărat, dar ți-ai permis luxul de a-mi cere să mă schimb. Probabil că nu ai avut timp să mă cunoști pentru că te-ai plictisit repede. Am fost o jucărie, iar tu, un copil. Un copil nebun. 

Oare dacă m-ai fi cunoscut pe adevarata EU, mi-ai fi acordat vreo șansă? M-ai fi plăcut? Mă îndoiesc. Eu trebuia să fiu perfectă, să fiu o doamnă în plină adolescență. Trebuia să mă comport ca o doamnă, să mă îmbrac precum una, să... Mi-ai uitat vârsta, mi-ai uitat nebunia specifică, mi-ai uitat pasiunile. Dar știi ce este cel mai trist din toate astea? Că m-ai făcut să le uit chiar și eu. Și nici în ziua de azi nu le-am recuperat. Nu sunt fericită, dar cred cu desăvârșire că îmi e mai bine fără tine, iar astăzi pot să spun că nu m-aș mai întoarce la  viața pe care o trăiam cu tine. Sunt mai liniștită, nu mai am nimic de ascuns, nu mai am de ce să fiu agitată și speriată tot timpul. Încă nu îmi vine să cred că te-am pus deasupra tuturor persoanelor din viața mea, te-am așezat pe un piedestal și nu am lăsat pe nimeni să te atingă. Asta până când ai crăpat singur piedestalul. Nu meritai locul pe care ți l-am oferit.

M-ai învățat, însă, multe lucruri. Sau poate ca nu ai fost tu cel care m-a  învățat, ci mai degrabă întâmplările cu tine au avut grijă să îmi dea lecțiile cuvenite. Mi-ar plăcea să cred că ai fost o lecție în viața mea. Cred, însă, că ne vom mai întâlni și în alte circumstanțe și atunci o să mă cunoști cu adevărat. Atunci o să vezi femeia ce voi deveni de-a lungul anilor, datorită lecțiilor pe care chiar tu mi le-ai predat. Nu voi mai fi acea fetiță naivă care s-a îndrăgostit pentru prima oară de un tip care a știut cum să o aburească. Roata se întoarce, iar eu mi-am făcut temele. Tu mi-ai spus cândva că oamenii inteligenți învață din greșelile lor, dar mai ales din ale altora, oamenii mediocri învață doar din greșelile lor, iar oamenii proști nu învață nimic niciodată. 

Așadar, îți multumesc că m-ai părăsit! M-ai făcut mai puternică...

Sursă foto: Hartwig HKD (Flickr)