Așadar...?

De ce stai acolo? Locul tău nu e în pragul ușii sau în afara ei. Locul tău este aici, înăuntru, lângă mine. De ce vrei să pleci? Ce nu ți-am oferit? Ce îți oferă el și nu ți-am oferit eu? Știi că dacă ieși pe ușa aia, nu te mai poți întoarce. Și asta nu pentru că aș fi eu egoist, ci pentru că știu că vei pleca din nou după ce îți încarci bateriile de răutate. Iar eu nu vreau să mai sufăr o dată.
De ce mă privești așa? Ah, de unde știu de el? Chiar el mi-a spus. A venit la mine și mi-a vorbit de tine de parcă te-ar fi cunoscut de o viață. De parcă eu nu te cunoșteam. Dar, știi, avea dreptate. Acum realizez că tot ce știu despre tine e numele și atât. Nu știu cine  ești, nu te cunosc, nu te-am cunoscut niciodată... Cred că nici tu, dacă mă poți lovi unde mă doare mai tare, crezând în continuare că "îmi va trece", de parcă tot ce am trăit împreună a fost un fel de boală. Păcat... atât de mult timp petrecut împreună fără să ajungem măcar să ne cunoaștem. 
M-a rugat să renunț la tine, pentru că nu ești fericită lângă mine. Eram așa furios! Ce știe el? Cine e el să îmi spună ce simți tu? Un străin apărut brusc în viețile noastre și atât. Dar știi ce mi-a mai spus? Ca pentru tine nu e un străin, pentru tine nu a fost niciodată un străin. Nu l-am crezut. Într-atât de multă încredere aveam în tine! Apoi mi-a spus ceva ce m-a lăsat fără cuvinte: mi-a spus că te iubește... Și nu știu de ce, dar l-am crezut. Crede-mă, nu am nimic cu el, dar poate ca meritam și eu să aflu de la tine. Eu pe tine te cunoșteam, nu pe el. Ah, de fapt, am uitat, și tu tot o străină ești pentru mine. Nu cred ca te-ai schimbat, cred că așa ai fost întotdeauna, dar te iubeam eu prea mult ca să deschid ochii.
Întrebarea mea este acum: tu ce simți pentru el? Tu îl iubești? Ești capabilă să iubești atât de mult pe cineva? Eu da. Iar dacă îl iubești, du-te și caută-l, altfel îl vei pierde și pe el! Sper ca pe el să nu îl dezamăgești cum m-ai dezamăgit pe mine, nu atât din cauza faptelor tale, cât din cauza minciunii. Nu sunt atât de egoist încât să nu te las să pleci. Dar dacă pleci, vreau să fii fericită, mă înțelegi? Te iubesc și mă respect pe mine însumi suficient de mult cât să îmi doresc din trei oameni, măcar doi să fie fericiți...
Așadar... Îl iubești?


Sursă foto: Cathy Labudak

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste