Când muști din mărul interzis... (partea I)
Lucram la clubul
din cartier, eram în tura de noapte și eram obosită după ce toată ziua
alergasem ca să îmi rezolv problemele. Nu îmi plăcea jobul, dar când ești
tânără, destul de frumușică, fără prea multe oportunități, cu un copil și fără
soț…nu ai prea multe opțiuni. Da, aveam multe probleme și, până la urmă, lipsa
acestei slujbe le-ar fi amplificat, așa că, pe de-o parte, eram recunoscătoare,
pe de alta, abia așteptam să ajung acasă.
O perioadă bună
am fost chelneriță. Mă ofeream să lucrez și câte două ture pe zi ca să îmi
acopăr cheltuielile, mai ales că un copil mic îmi schimba total situația
financiară. Brusc am ajuns să cumpăr pamperși în loc de lenjerie cu dantelă,
lapte praf în loc de vin, pudră de bebeluși în loc de cosmetice, salopete în
loc de rochii. Eram tânără și cândva aveam un iubit, dar mi-am dat destul de
repede seama că responsabilitatea unui bărbat se termină atunci când apare o
sarcină neprogramată și, aparent, nedorită. El m-a pus să aleg. Eu n-am avut ce
alege și uite așa m-am trezit mamă singură, chelneriță într-un club.
Patronul mi-a tot
sugerat să trec la…următorul nivel, dar am fost mereu fermă. Mi-a tot spus că
am corp frumos și că dansul într-un club nu e o activitate așa deplasată pentru
o fată ca mine. N-am înțeles ce voia să zică prin „o fată ca mine” și poate aș
fi acceptat dacă nu aș fi fost mamă, dar pentru mine era foarte important să îi
dau un exemplu frumos copilului meu.
Asta până când am
realizat că pentru el ar fi mai important să aibă mâncare bună, haine frumoase
și un fond pentru o viitoare facultate decât să păstrez eu aparențele. Așa că
am acceptat. Dimineața serveam mese, noaptea dansam. Dimineața îmi puneam
șorțul și tenișii, noaptea ținuta indecent de sclipitoare și tocurile de 15
centimetri. Mă uitam în oglindă și, printre genele false, machiajul strident și
ținuta care mă lăsa pe jumătate goală, nu mă mai recunoșteam pe mine însămi. Nu
mai eram eu, mama. Eram femeia care știa că un zâmbet frumos și un dans lasciv
într-o noapte făcea cât jumătate din salariul pe o lună. Ziua eram chelneriță,
noaptea dansatoare. Ziua eram pudică, noaptea fatală.
Pe el l-am
cunoscut într-o zi de toamnă târzie. Ploua necontenit și a intrat înfrigurat,
ud până la piele și aparent grăbit. I-am oferit un meniu, dar mi-a cerut doar o
cafea fierbinte și m-a întrebat dacă știu vreun hotel prin zonă. Un străin,
mi-am zis eu. I-am oferit informațiile și, când i-am adus cafeaua, m-a privit o
clipă și mi-a mulțumit. Am mai luat două comenzi de la mesele alăturate, iar
când m-am întors, el nu mai era.
Două săptămâni nu
l-am mai văzut, asta până într-o noapte când…
Autor: S.A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu