Prefer iadul meu cu el decât raiul tău cu mine

-
Știu că nu te așteptai să îți scriu tocmai acum, după atât de multă vreme. Acum că scriu cuvintele astea, mă întreb și eu de ce o fac, totuși? Poate pentru că abia acum sunt bine și abia acum sunt împăcată cu mine însămi. Poate pentru că abia acum am realizat că te-am iertat de mult, dar orgoliul nu m-a lăsat să admit asta.
Știu că știi de el. Știi că există în viața mea și că îmi e vital. Vital, dar parcă mai puțin vital decât îmi erau tu. Și nu pentru că îl iubesc mai puțin, ci pentru că am învățat să mai păstrez ceva și pentru mine, am învățat să iubesc și să mă iubesc. Amândoi m-ați învățat asta, doar că în moduri diferite. Tu brutal, el duios, cum au fost și relația mea cu fiecare dintre voi. Și nu îmi place să compar. Nu vreau să compar. Nici relațiile, nici bărbații. Doar că acum, că il iubesc pe el, realizez că ceea ce am simțit pentru tine nu a fost iubire.

A fost pasiune. A fost un foc lăuntric ce mi-a ars plăcut inima la început, doar ca să termine carbonizând-o violent. A fost o nevoie disperată de a fi dorită. Dar atât. Cu toate astea, a durut. A durut să te știu plecat, ca o dependență de care, pe de-o parte, vrei să scapi, pe de alta, vrei să o hrănești bolnav în continuare. Ce a fost între noi...toxicitate. Ce este între mine și el...rai și uneori și iad. Dar prefer iadul meu cu el decât raiul tău cu mine.

Și a fost greu să fiu fericită. A fost greu să îmi dau seama că am dreptul asta. Când cunoști iubirea doar ca pe ceva toxic, nu știi cum e când e sănătoasă și aștepți să fie ceva în neregulă, ca să te simți în siguranță. Când știi că iluziile sunt doar pentru copii și proști, începi să il înțelegi mai bine pe Toma necredinciosul. Să nu crezi că te acuz de ceva, dar sunt mai bine fără tine, cum sunt sigură că și tu ești mai bine fără mine, iar asta este mai mult decât speram sa fie între noi și pentru noi la capătul tunelului. 

Asta am vrut. Am vrut să știi că sunt fericită și că îmi doresc ca și tu să fii. Nu pentru că ar merita vreunul din noi, ci pentru că ne-o datorăm. Știi cum se numește asta? Iertare. Nu este prea târziu. Niciodată nu este prea târziu pentru iertare.


Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe