În locul ei


Nu ne mai iubeam. Nu ne mai iubeam de mult, dar când suntem doi, e mai greu să faci diferența dintre dragoste și nevoie. Dar la un moment dat, parcă nici nevoie nu mai aveam unul de altul. Nu știu cine a început, nu știu de la cine a pornit, știu doar că amândoi am dat drumul bulgărelui la vale și s-a dus totul dracu. Când am plecat, mi-ai zis că încă mă iubești și m-ai vrea înapoi, dar nici tu nu mai știi ce vrei. Aș zice că regret. Aș zice că aș face orice să pot da timpul înapoi. Aș zice…dar aș minți. Nici nu te mai iubesc, nici nu te regret.

Acum ești cu ea. Nu știu dacă o iubești și nici nu contează. Nu știu dacă o iubești, dar sper că o respecți. Nu știu dacă o iubești, dar sper că îți pasă de ea. Ai grijă de ea. Ia-o de la femeia care te-a iubit și de care ai uitat să ai grijă. Fă-mă să cred că nu te-am iubit degeaba. Fă-mă să cred că nu te-am iubit prostește și ai grijă de ea. Măcar atât.

N-am fost nici eu perfectă, nici n-am pretins a fi. Dar între noi a fost o pauză lungă mai dureroasă decât despărțirea în sine. A fost o pauză în care am lăsat să intre frigul și ploaia. Am lăsat să ruginească tot ce mai aveam în comun și am uitat de celălalt, am uitat de noi. Măcar dacă ar fi fost ușor, dar nu, a fost al naibii de greu. Am lăsat ușa să scârțâie și nici n-am realizat când n-am mai fost doi, ci fiecare separat.

Poate nu sunt cea cu care vei rămâne, în cele din urmă. Dar voi fi cea pe care o vei iubi toată viața, cea la care te vei gândi mereu, cea pe care o vei dori noapte de noapte, cea pe care o vei visa că intră dimineața în bucătărie și îți face cafeaua. Voi fi regretul tău cel mai profund, voi fi gândul cel mai dur. Poate nu voi fi cea cu care vei rămâne, dar o vei privi mereu pe ea și te vei întreba de ce nu sunt eu în locul ei.


Vei face pe durul, pe impasibilul. Îți vei spune că nu mai contează, că ești fericit și e prea târziu oricum. Iar eu voi fi acolo, împotmolită printre gândurile tale murdare. Voi alerga goală prin mintea ta atunci când faci dragoste cu ea și vei ajunge să faci dragoste cu amintirea mea. Apoi voi sta cuminte și îți voi vorbi despre mine, despre ce mai fac, pentru că vei fi sigur curios. Asta până când va intra rațiunea în joc și îți va spune că nu ești normal și că ți pierzi mințile. Îți va spune că ne pierdem amândoi mințile. Și poate că așa și e. Poate că va veni un moment în care amândoi ne vom întreba de ce nu sunt eu în locul ei.


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste