În locul ei
Nu ne mai iubeam.
Nu ne mai iubeam de mult, dar când suntem doi, e mai greu să faci diferența
dintre dragoste și nevoie. Dar la un moment dat, parcă nici nevoie nu mai aveam
unul de altul. Nu știu cine a început, nu știu de la cine a pornit, știu doar
că amândoi am dat drumul bulgărelui la vale și s-a dus totul dracu. Când am
plecat, mi-ai zis că încă mă iubești și m-ai vrea înapoi, dar nici tu nu mai
știi ce vrei. Aș zice că regret. Aș zice că aș face orice să pot da timpul
înapoi. Aș zice…dar aș minți. Nici nu te mai iubesc, nici nu te regret.
Acum ești cu ea.
Nu știu dacă o iubești și nici nu contează. Nu știu dacă o iubești, dar sper că
o respecți. Nu știu dacă o iubești, dar sper că îți pasă de ea. Ai grijă de ea.
Ia-o de la femeia care te-a iubit și de care ai uitat să ai grijă. Fă-mă să
cred că nu te-am iubit degeaba. Fă-mă să cred că nu te-am iubit prostește și ai
grijă de ea. Măcar atât.
N-am fost nici eu
perfectă, nici n-am pretins a fi. Dar între noi a fost o pauză lungă mai
dureroasă decât despărțirea în sine. A fost o pauză în care am lăsat să intre
frigul și ploaia. Am lăsat să ruginească tot ce mai aveam în comun și am uitat
de celălalt, am uitat de noi. Măcar dacă ar fi fost ușor, dar nu, a fost al
naibii de greu. Am lăsat ușa să scârțâie și nici n-am realizat când n-am mai
fost doi, ci fiecare separat.
Poate nu sunt cea
cu care vei rămâne, în cele din urmă. Dar voi fi cea pe care o vei iubi toată
viața, cea la care te vei gândi mereu, cea pe care o vei dori noapte de noapte,
cea pe care o vei visa că intră dimineața în bucătărie și îți face cafeaua. Voi
fi regretul tău cel mai profund, voi fi gândul cel mai dur. Poate nu voi fi cea
cu care vei rămâne, dar o vei privi mereu pe ea și te vei întreba de ce nu sunt
eu în locul ei.
Vei face pe
durul, pe impasibilul. Îți vei spune că nu mai contează, că ești fericit și e
prea târziu oricum. Iar eu voi fi acolo, împotmolită printre gândurile tale
murdare. Voi alerga goală prin mintea ta atunci când faci dragoste cu ea și vei
ajunge să faci dragoste cu amintirea mea. Apoi voi sta cuminte și îți voi vorbi
despre mine, despre ce mai fac, pentru că vei fi sigur curios. Asta până când
va intra rațiunea în joc și îți va spune că nu ești normal și că ți pierzi
mințile. Îți va spune că ne pierdem amândoi mințile. Și poate că așa și e. Poate
că va veni un moment în care amândoi ne vom întreba de ce nu sunt eu în locul
ei.
Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest
Comentarii
Trimiteți un comentariu