Mi-ai traversat inima neregulamentar (sau Cum e când te îndrăgostești)

Când mă gândesc că la început nici nu te suportam măcar! Când mă gândesc câte lucruri nu îmi plăceau la tine și câte lucruri eram convinsă că nu le vei schimba niciodată! Când mă gândesc câte prostii am spus și de câte altele eram nesigură… Dar a fost la un moment dat o clipă, o clipă cât o bătaie de inimă, o clipă când ni s-au întâlnit privirile, o clipă în care te-am văzut cu adevărat și am scăpat fără să vreau o respirație bruscă.

A fost clipa aceea când n-am mai știut nimic de mine, când totul din jurul meu s-a metamorfozat și parcă nimic nu a mai existat. A fost clipa aceea când nu a mai contat nimic din ceea ce nu suportam la tine. A fost clipa când nu mi-a mai păsat de nimic. Și parcă am zâmbit amândoi în același timp, ca și cum ne-ar fi străfulgerat pe amândoi aceleași gânduri, aceleași emoții și aceiași fiori. Parcă se oprise pământul pentru noi și timpul ne-a trimis înapoi, cu ani în urmă, când nu ne cunoșteam, când nu știam nimic unul de celălalt, când nu aveam prejudecăți.

Mi-a trecut toată viața prin fața ochilor în clipa aceea, ca atunci când frânează o mașină exact în fața ta când traversezi neregulamentar sau când sari din avion, iar parașuta nu ți se deschide. O panică ilegal de firească. O panică blândă. O panică trimisă de Univers ca să mă înlănțuie și să îmi atragă atenția că ai fost acolo, în fața mea, în tot timpul acela, iar eu am fost prea oarbă și prea prostuță ca să realizez asta. Parcă o întreagă galaxie mi-a apărut la picioare și nu știam dacă să pășesc în ea sau să te aștept și pe tine. Până când m-ai luat de mână.

Toate astea mi-au străfulgerat sinapsele într-o clipă. Atât cât a fost nevoie să îmi bată inima odată. Iar tu… Tu mi-ai traversat inima neregulamentar și ai rămas blocat acolo, în galaxia mea, fără să te mai pot alunga vreodată de acolo.

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest