Colivia îngustă

-
Nu înțelegi. Asta nu e o alegere între tine și el. Seara când pun capul pe pernă nu mă gândesc pe care din voi l-aș vrea lângă mine sau...în mine. Nu mă gândesc care e mai grijuliu și care e mai familist, care gătește mai bine și care e mai bun în pat. Nu mă gândesc cine mi-a adus cele mai multe flori sau cine m-a scos mai des la cină. Asta nu e competiție între voi și nu e o alegere pentru mine. Eu nu sunt o competiție sau nu știu ce trofeu pe care să îl împărțiți voi ca hienele.

Aici e vorba de viața mea. Îmi aleg viața, destinul. Îmi aleg trecutul sau prezentul. Aleg să descopăr ce trăiam sau ce urmează să trăiesc. Asta e o adevărată călătorie în timp pentru mine, să mă descopăr pe mine însămi. Trebuie să descopăr cine eram sau cine sunt? Eu cea de ieri sau eu cea de azi? Și e o decizie a naibii de grea pe care voi nu o faceți mai ușoară. Aici nu este vorba despre voi, este vorba despre mine. Și cu  ocazia asta îmi dau seama că niciunul dintre voi nu ține cu adevărat la mine și nu se gândește cu adevărat la mine. Nu vă gândiți la cum mă simt eu și la toate lucrurile prin care trec. Nu mă vedeți decât ca pe un trofeu. Iar după ce mă veți avea, vă veți plictisi de mine, ca de o jucărie a unor copii răzgâiați.

Nu e momentul să mă gândesc la ziua de mâine când trecutul și prezentul meu se zbat ca două păsări sălbatice într-o colivie îngustă, presate de spațiu și timp. Îmi simt plămânii primind tot mai greu și mai rar aer, inima tot mai înceată și oasele de plumb, forțată să le car după mine în călătoria asta a alegerii pe care toți mi-o impun să o fac. E cam târziu pentru asta. Păcat că nu realizează nimeni acest lucru. Nu realizează nimeni că momentul alegerii l-am depășit de mult. Nu mai sunt în transa asta a disperării și a nerăbdării ce îmi mistuie măruntaiele.


Tu nu îți dai seama că dacă mă pun singură în fața unei alegeri, atunci înseamnă că alegerea am făcut-o deja? Dacă te gândești la o alegere, înseamnă că pur și simplu ai făcut-o. Ceea ce te mai ține în loc e doar îndoiala, veșnica întrebare dacă alegerea este corectă. Ai făcut ceea ce trebuia? Nu știi. Doar timpul îți va da răspunsul. Totul la momentul potrivit.


Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe