Și dacă mâine va veni

Draga mea, s ă îţ i spun un lucru, ş i nu pentru c ă mi-ai fi prieten ă sau pentru c ă î mi pas ă , ci doar pentru c ă sunt o dr ă gu ţă şi bine dispusă, iar astăzi ofer gratis din experienţa mea. Dacă trebuie să îţi păzeşti bărbatul, deja nu mai este al tău. Este al alteia, oricare ar fi aceasta, nici nu contează. Ideea e că nu mai este al tău. De ce? Pentru   că bărbatul nu trebuie păzit, bărbatul nu trebuie legat de tine prin compromisuri, promisiuni, plânsete şi eventual, un copil. Bărbatul se ţine cu dragoste şi devotament, cu un sărut pe vărful nasului dimineaţa, bucuroşi că aţi mai prins o zi împreună, cu înţelegere şi o doză de libertate. Da, da, ai auzit bine. LIBERTATE! Bărbatul e ca un animal, fără supărare, iar un animal când se simte înlănţuit şi hăituit, se panichează, începe să se zbată, refuză să coopereze şi, în cele din urmă se eliberează. Ei bine, atunci când bărbatul nu mai vrea sau nu mai simte nimic, atunci nu e mod să îl mai ţii lângă tine. Dragoste c

Nu știu cât o să dureze. Ce să dureze? Noi. Nu știu cât o să dureze acest "noi", pentru că pot fi atâtea combinații de "noi", atâtea posibilități de "noi", deși fiecare este unică. Nu știu să spun dacă o să dureze o săptămână sau 3 ani. Sau poate toată viața. Mă îndoiesc de asta, totuși, pentru că eu nu stau prea mult pe loc. Și nu pentru că m-aș plictisi, ci pentru că sufletul meu e cam...instabil. Nu emoțional sau altceva, ci pur și simplu nu se poate stabili undeva, pentru că rădăcinile lui îmi aparțin doar mie. Nu întreba de ce, cât sau cum, dar azi te iubesc. Mâine nu știu, deci nu mă pune să îți jur iubire eternă. Nici eu nu îți cer să faci asta. Spune-mi că mă iubești astăzi și în fiecare zi ce trece, nu îmi promite viitorul, pentru că el nu depinde de noi. Azi ne iubim și ar trebui să fie de ajuns. Nu îmi promite nimic, nu face planuri pentru anul viitor, pentru săptămâna viitoare, nici măcar pentru mâine. Mâine s-ar putea să nu mai fiu aici

Probabil crede c ă mă joc cu el. Poate chiar asta fac. Ideea e că îmi place jocul ăsta la nebunie. Îl văd cum se uită la mine, îi simt privirea blocată asupra mea atunci când intru în aceeaşi încăpere cu el. Îl aud cum înghite în sec atunci când îl sărut pe obraz, iar el îmi inspiră adânc parfumul. Îi văd vena gâtului pulsând nebuneşte când stau în apropierea lui şi inima sărindu-i din piept de fiecare dată când îl îmbrăţişez în veşnica mea cochetărie. Îmi soarbe fiecare cuvânt şi îmi percepe fiecare aluzie. Ştiu toate astea. Ştiu foarte bine şi că îi place jocul meu. Ceea ce nu ştie el e că şi mie îmi place. Dar el îmi vrea doar corpul. Vrea doar să mă posede, să spună că voi fi a lui, apoi că sunt a lui şi, în cele din urmă, că am fost a lui. Vrea să fiu doar un subiect de bârfă şi râsete pentru prietenii lui libidinoşi, aşa cum au fost toate. Nu îi merge, însă, cu mine. Îl voi face nebun după mine, nebun pentru tot ceea ce reprezint, nu doar pentru parfumul îmbietor şi pie

Ş i când m ă uit la tine m ă î ntreb dac ă m ă î n ş eli pe mine cu ea sau pe ea cu mine…  Nu ş tiu dac ă ar trebui s ă fiu revoltat ă sau s ă m ă î ntreb ce mai caut aici. Ş i te las. Te las s ă faci ce vrei, nu te mai î ntreb nimic. Pentru c ă de fiecare dat ă când te î ntreb ceva, î mi r ă spunzi î n doi peri sau nu î mi r ăspunzi nimic. Nici măcar nu mai ştiu dacă mai am dreptul să te întreb ceva sau e mai bine să tac. Cred că tăcerea mi-a pavat drumul spre întuneric. Iar eu i-am dat o mână de ajutor. Mă gândesc doar că, oricât te-aş iubi, nu contează, nu e suficient. Mă gândesc că e mai bine să… nu mă mai gândesc. Tu ai uitat oricum. Nu mai ştii nici dacă mă iubeşti sau dacă m-ai iubit vreodată, nu ştii nici dacă o iubeşti pe ea. Probabil te iubeşti doar pe tine. Asta ar explica totul. Ar explica modul nonşalant în care îmi povesteşti despre ea, de parcă eu aş fi de piatră şi modul în care mă vrei şi pe mine în continuare. Dar eu te ascult, te ascult mereu, c

Cred că suntem toţi foarte buni contabili. Contabilizăm şi numărăm totul. Număram bani, numărăm calorii, numărăm minute, zile şi ani, numărăm câţi m 3 de apă am consumat şi din nou numărăm bani. Numărăm şi numărăm. Mai avem să ne numărăm fluturii din stomac şi de câte ori pe zi ni se măresc pupilele când privim o persoană dragă. Dar asta nu vom număra niciodată. Nu vom pierde niciodată vremea cu astfel de lucruri stupide şi inutile, doar suntem oameni ocupaţi. Suntem contabili. Nu realizăm decât spre sfârşitul vieţii faptul că venim goi pe lumea asta şi plecăm cu un singur rând de haine, că nu ducem nimic din ceea ce agonisim pe lumea cealaltă şi nici toţi banii din lume nu ne-ar putea alunga singurătatea. Banii sunt necesari pentru traiul zilnic, dar la fel de adevărat este faptul că banii sunt făcuţi să circule, nu să stea sub salteaua îmbâcsită de praf şi timp. Nu realizăm cât suntem de săraci decât atunci când realizăm că moneda vieţii este timpul, iar viaţa nu schimbă ti

Poate crezi că eu sunt ca cele dinainte. Nici nu îmi pasă cum au fost celelalte, ele sunt parte din trecutul tău, de asta și sunt "celelalte". Eu sunt eu, deci nu încerca să mă faci pe mine să plătesc pentru ce au făcut ele, nu încerca să mă compari cu vreuna, așa cum nu îți poți compara nici mâinile una cu cealaltă. Nu încerca să mă rănești doar ca să îți hrănești tu ego-ul. Cu mine nu îți merge așa. Dragul meu, nu mă interesează ce ai trăit cu ele, nu mă interesează câte mângâieri ai împărțit și câte perechi de buze ai sărutat. Tot ce mă interesează acum e ceea ce trăiești cu mine, mângâierile pe care mi le oferi mie și cum mă săruți doar pe mine. Dacă ești al meu, te vreau doar pentru mine. Nu pentru că ai fi proprietatea mea, așa cum nici eu nu îți sunt, ci pentru că din clipa în care ți-am dat inima în custodie, mă aștept să ai grijă de ea. Iar dacă vei ține altă femeie în brațe, vei scăpa inima mea. Iar inima mea e fragilă. Nu o sparge, căci voi avea grijă sa te

Am auzit şi am ascultat. Am auzit si ascultat până când am început doar să aud. Aud şi las cuvintele să zboare pe lângă mine pentru că pentru o viaţă sanătoasă se recomandă filtarea cuvintelor pe care să le metabolizeze creierul. Altfel, o iei razna. Oamenii nu prea au simţul tăcerii. Nu ştiu când este mai bine să tacă şi când este cazul să spună ceva. De asta rămân foarte multe lucruri nespuse şi foarte multe lucruri spuse aiurea. Şi apoi le pare rău. Le pare rău pentru că este prea târziu, în ambele cazuri. Cuvintele contează uneori. Ştiu că cel mai mult contează faptele, nu vorbele, dar oare vorbitul nu este un fapt? Cuvintele ard. Cuvintele dor. Cuvintele…mângâie. Cuvintele pot fi săgeţi otrăvite, dar pot fi şi picături de rouă care să stingă durerea. Cuvintele îţi rămân înrădăcinate undeva în creier şi tot revin la suprafaţă la fiecare val de gânduri, ca algele în valurile mării. Rămân blocate undeva în subconştient şi pe cât e de uşor să le auzi, pe atât de greu e să le sc