Tu m-ai distrus, femeie!

Și nu credeam că o să îmi facă vreodată vreo femeie așa ceva. Nu credeam că  o să-mi pese vreodată de una în modul ăsta, să îi permit să pună stăpânire pe gândurile si pe inima mea. Nici nu credeam ca am o inimă. Se spune ca o inimă care suferă, e o inimă care funcționează. Dar la naiba, preferam sa cred ca sunt mort pe dinăuntru decât sa pierd și ceea ce nu credeam că am. Ce prost am fost! Am tot ocolit ce era prea mult, exagerările, dormitul cu o femeie, te iubesc-urile, florile si ciocolata. Nu credeam în ele și bine făceam pe vremea aceea. Dar tu...tu m-ai distrus, femeie!

Am dat totul când credeam că nu am nimic de oferit, când credeam că sunt rece si calculat, m-am topit ca un fraier în fața unei fuste ca oricare alta. Dar am avut dreptate într-o singură privință. Tu nu ești o fustă ca oricare alta. Ești fusta care nici nu a trebuit sa cadă ca sa mă seducă. Ești genul de femeie care e suficient de deșteaptă să știe că un bărbat trebuie cucerit înainte de a-ți da hainele jos. Mă priveai cu ochii aceia galeși și adânci, de parcă ai secat mările lumii în ei si îmi spuneai că mă iubești. Iar eu te-am crezut. Ah, cât te-am crezut! Credeam că vei fi tu cea care mă va salva de propria neîncredere, de mine însumi. Dar tu...tu m-ai distrus, femeie!

Când te-am văzut cu ăla, mi-au trecut prin fața ochilor toate amintirile cu tine, toate momentele noastre, toate cântecele, toate pozițiile în care făceam sex, toate fanteziile, toate iluziile, toate râsetele și planurile noastre. Toate s-au perindat în mintea mea și s-au șters așa cum ștergi ploaia de pe geam. Ai mai avut și curajul să mă privești în ochi. Nici măcar un regret. Nimic în ochii ăia în care cândva se adunaseră toate mările lumii. Abia cum erau reali, erau goi ca sufletul tău. Putred. M-ai distrus, femeie...

Nici nu mai știu al câtelea pahar este. Îmi aduc aminte doar că e deja a doua sticlă. Îmi văd expresia în pahar, dar parcă nu mai sunt eu, parcă e altcineva. Si ceva de pe fața mea alunecă ușor și îmi tulbură reflexia din băutură. Si eu care credeam că nu voi plânge niciodată. Cel puțin nu pentru o fustă. Dar tu...tu...tu m-ai distrus, femeie!


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste