Albă închisoare

Oamenii vin și pleacă din viețile noastre. Unii vin ca să ne învețe niste lecții, alții sunt ei înșiși niste lecții. Dar toți au un rol. Toate au un rol. Tind să cred că toate lucrurile care ni se întâmplă au un sens, toate se petrec cu un scop, tind să cred că lucrurile sunt făcute să fie așa. Poate e scris totul undeva, într-o carte a destinului, poate așa ne este predestinat sau poate pur și simplu așa este mai bine. Mai bine pentru noi sau mai bine pentru alții...nu știm și nici nu contează.

E bine să nu forțăm lucrurile, să nu încercăm sa schimbăm ceva după ce zarurile au fost deja aruncate. Fiecare zi reprezintă o nouă viață, o nouă șansă de a schimba ceva în noi, în viața noastră, o șansă de a vedea atunci când privim si de a asculta atunci când auzim. O șansă de a ne da seama ce contează cu adevărat în jurul nostru, de a aprecia valoarea unui moment mai mult decât prețul unui obiect, o șansă de a ne bucura de oamenii ce ne înconjoară, de a fi mai recunoscători pentru ceea ce avem, nu sa ne plângem de milă pentru ceea ce credem noi că ne lipsește. Și nu, nu cred că este greu. Nu cred că este greu sa ne oprim din haosul în care trăim, să închidem ochii și să respirăm adânc de 3 ori și să vedem că viața e frumoasă. Dar știi care e problema noastră? Faptul că toată lumea știe să moară, dar nimeni nu știe să trăiască.

Îmi spunea mama că dacă ne-am pune problemele în saci si ne-am compara sacii cu ai altora, ne-am lua sacii înapoi, pentru că întotdeauna vor fi alții care o duc mai rău și care se plâng, totuși, mai puțin. Așa sunt oamenii. Oamenii se plâng, oamenii bârfesc, oamenii sunt veșnic nemulțumiți. Poți schimba un om, dar nu poți schimba o mentalitate, o anumită gândire. Si eu sunt tot un om, deci mă includ în toate astea. Și eu am spus multe lucruri pe care am regretat că le-am spus, și eu am judecat atunci când nu aveam niciun drept să o fac. De fapt, nu am dreptul niciodată sa judec pe nimeni, pentru că nu il cunoști pe omul acela. Încerc sa pun mereu în practică gândurile acestea, gânduri care să îmi hrănească sufletul, să mă liniștească, să mă ajute să mă împac cu mine însămi, cu propriul haos. Funcționează.

Dreptatea există, indiferent dacă apare mai devreme sau mai târziu. Karma există. Eu am plătit pentru fiecare răutate pe care am făcut-o și încă mai sunt pe listă multe plăți, eu sunt conștientă de asta. Uneori dreptatea are forma unei lecții. Ceva primești mereu înapoi, intr-o forma sau alta. Important este să încercăm mereu să fim cât mai buni.


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste