Cele trei T-uri: Tăcere, Teamă și... Tu
Mă întreb cât are de gând să mă mai privească.
Nici măcar pare să schițeze un pas, să încerce să mă oprească, să îmi spună să
mai stau. Atât aș avea nevoie. Nu îmi trebuie iubire. Prefer să aibă nevoie de
mine decât să mă iubească. Nevoia e o stare primară, superioară iubirii. Să aibă cineva nevoie de
tine e…fascinant, e dovada unei disperări fără margini, a unei dorințe mai
aprige decât iubirea, care necesită o oarecare reciprocitate pentru împlinirea
ei. El poate să aibă nevoie de mine, eu… eu voi iubi pentru amândoi.
Și poate nu este corect așa, poate sună a
disperare din partea mea, poate chiar e așa. Sau poate chiar nu aș ști ce să
fac dacă nu ar fi aici, poate că el nu dă doar sens vieții mele, ci dă și o
direcție. Eu mă gândesc ca o fraieră la toate astea, iar el… el se uită la mine
și atât. Știu că nu se va petrece o minune. Am tot așteptat una și nu s-a
întâmplat nimic. Dar nu voi înțelege niciodată de ce are privirile astea pentru
mine și gândurile pentru ea, de ce mă minte cu ochii, când eu știu că e doar o
iluzie. Nu îl vreau așa. Nu vreau să fie lângă mine, dar să fie al alteia. Prefer
să plece, să mă lase singură, dar nu așa cum o face mereu, întorcându-se la
mine când i se face dor și îi vine cheful. Astăzi am chef de tine… Pe naiba,
dacă pleci, de data asta vreau să pleci de tot. Ori mă vrei, ori pleci, fiindcă
eu nu sunt o piesă de schimb.
Nu mă
mai privi așa, te rog! Nu citesc gânduri ca să știu ce îți trece prin minte.
Vorbește, spune! Nu mai lăsa tăcerea asta să îmi urle în urechi pentru că nu
mai suport… Mă doare și e frig, iar tu nu vezi nimic, Parcă vezi prin mine,
parcă eu sunt doar o siluetă abia distinsă în ochii tăi. Ești orb sau sunt doar
eu inexistentă pentru tine. Taci… Și astăzi taci, ca în fiecare zi. Și poate e
mai bine așa, pentru că mă tem de ceea ce ai putea spune, mă tem de cuvinte,
deși nu ar trebui. Cele trei T-uri: Tăcere, Teamă și…Tu.
Sursă foto: Pinterest
Comentarii
Trimiteți un comentariu