Ultimul dans

-
Mai știi când eram doar noi? Mai știi cum credeam că nu mai e nimeni pe această lume, doar noi doi și un vals? Mai știi cât îți plăceau florile? Mai știi când îți șopteam vorbe deocheate la ureche în timp ce dansam, iar tu zâmbeai  rușinată? Dar eu știam că mintea și imaginația ta în pat numai rușinoase nu erau. Doar noi știam lucrurile astea. Am învățat unul de la altul, iar acum ești aici, dar nu mai ești cea care ai fost. Acum mai ești doar o umbră a vremurilor demult trecute.

Dar asta nu înseamnă că nu te mai iubesc, poate te iubesc mai tare ca atunci, pentru că atunci te simțeam atât de puternică, simțeam că ești atât de sigură pe tine, atât de feminină… Simțeam că nu era loc pentru mine să te protejez, să am grijă de tine pentru că păreai să te descurci foarte bine și singură. Păreai să te descurci foarte bine fără mine… Acum, însă, când te privesc dormind liniștită, când abia îți percep respirația, îmi pari atât de fragilă, atât de lipsită de apărare, atât de inocentă… Îmi aduci aminte de seara aceea de mai când te-ai strâns la pieptul meu și mi-ai șoptit speriată să te țin în brațe și să nu îți mai dau drumul niciodată.

Am făcut prima oară dragoste în seara aceea înstelată și, deși spusesem multora până atunci că le iubesc, în seara aceea am spus singurul „Te iubesc” sincer din viața mea. Nu am mai avut nevoie de nicio femeie după ce te-am avut pe tine și zilnic mă temeam că aveam să zic o prostie prin care să te pierd. Nu te meritam atunci, nu te merit nici azi. Mergeam la dans în fiecare sâmbătă seara, era seara noastră de libertate. Astăzi pun piesa ta preferată și dansez singur.


Acum te privesc și aștept să te trezești. Să te trezești, să mă privești cu aceiași ochi speriați care nu mă mai recunosc. Azi nu mai știi cine sunt, azi nici eu însumi nu mai știu cine sunt...


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe