Halloween: între absurditate și normalitate

Mâine este 31 octombrie, o zi destul de înfricoșătoare pentru creștinii din România. La propriu chiar. Mâine este Halloween-ul, o sărbătoare care este mai discutată decât încălzirea globală, dar pe care nu s-a obosit nimeni să o înțeleagă. E mai ușor să cataloghezi ceva drept prost, dăunător sau…diavolesc decât să te interesezi despre miturile, legendele și poveștile care stau la baza acestei sărbători, despre istoria și semnificațiile ei de ieri și de azi. Hai doar să spunem direct că românii sunt proști fiindcă preiau o sărbătoare îngrozitoare de la păgânii americani, umplându-se de păcate. Știți cum e, cel care e fără de greșeală, să arunce primul piatra.

Sărbătoarea provine de pe vremea celților și era o sărbătoare a tuturor sfinților, se petrece noaptea, o noapte care se credea a fi granița dintre tărâmul celor vii și tărâmul celor morți. Se tineau mese festive, unde erau invitate spiritele familiilor, în timp ce spiritele rele se credea a fi alungate prin purtarea unor costume și măști înfiorătoare, pentru a le speria. Astăzi se mai păstrează doar obiceiul costumării, iar în America sau în alte țări unde tradiția este vie și înțeleasă, copiii merg costumați și vopsiți din casă în casă, întrebând gazdele “Trick or treat?” (“Păcăleală sau dulciuri?”), în ideea că cei care refuzau să le ofere dulciuri, aveau să primească o farsă. Această dăruire de dulciuri se face în ideea mesei oferite odinioară spiritelor bune din familii și se consideră a fi un obicei de bun augur. Cam cum sunt colindele la noi de Crăciun. Dar asta pare normal, din moment ce la noi nu mai oferă aproape nimeni dulciuri sau portocale, ci românii noștri, comozi din fire, oferă direct bani copiilor care vin cu colinda.

Fiind la un profil de mate-info engleză, făceam multe ore de Limba engleză în liceu și aveam obiceiul de a sărbători între noi diferite sărbători prin muzică, dans și multă multă mâncare. În astfel de zile, jumătate din liceu se perinda prin clasa noastră, ciugulind ce mai prindeau din mâncare. Una din sărbătorile astea era, bineînțeles, Halloween-ul, zi în care ne costumam și ne vopseam cât mai original și mai fascinant. Puneam muzică, dansam, jucam diverse jocuri, făceam și karaoke, invitam profesori pe la noi și îi serveam cu mâncare și dulciuri. Era ceva normal, o distracție printre atâtea zile monotone în cea mai bună clasă din județul meu. În niciun caz nu făceam ritualuri diavolești, nu chemam îngeri negri să ne scuture putin, nu făceam vrăji sau îl scoteam pe necuratu’ dintr-o brioșă cu ciocolată. Nici măcar nu ascultam muzică satanistă. Cu toate acestea, profesorul de religie avea grijă în fiecare an să ne avertizeze că ne vindem sufletul diavolului de fiecare data când ne vopsim așa și ținem o sărbătoare păgână și necurată. Ce să facem? Dădeam și noi din cap în semn de aprobare și înțelegere și ne vedeam de petrecere în continuare. Nu făceam nimic rău, dar cum să convingi o față bisericească extrem de conservatoare și pierdută în trecut și dogme ipocrite de acest lucru?

Așa că, dragii mei cititori, nu cădeți în capcana vorbelor amenințătoare că vom arde în focurile iadului și vom amesteca în cazanele cu smoală până la izbăvirea păcatelor pentru liniștea sufletelor noastre dacă sărbătorim sau ne lăsăm copiii să sărbătorească Halloween-ul la școală. Avem multe altele la care să ne gândim și mult mai multe altele pentru care să plătim. Ziua bună!

Sursa foto: Pinterest