Portretul unei inimi realiste

O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este.


Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când îmi înfloresc obrajii a rușine gândindu-mă la toate lucrurile pe care le-aș face cu tine?

Și oare te gândești la mine? Când o săruți pe ea, te gândești la mine? Când o privești în ochi, îmi vezi ochii albaștri căutându-te pe tine? Când o dezbraci, nu îmi simți mie parfumul? Când faci dragoste cu ea, nu mă simți pe mine, în locul ei? Nu închizi ochii și mă iubești pe mine? Când o strângi în brațe după aceea, nu îți este așternutul îmbibat în aroma mea? Nu îți trece imaginea mea prin fața ochilor, ca un fulger, ca o iluzie, ca o nălucă?

Iar dacă nu, eu nu îți voi cere niciodată nimic, chiar de ar fi să mi se topească sufletul după tine. Nu îți voi cere niciodată nimic pentru că, deși speranța nu îmi va rămâne intactă, măcar demnitatea să îmi rămână. Demnitatea de a zâmbi și a merge mai departe. Demnitatea de a mă gândi că nu a fost să fie. Demnitatea de a mă gândi că nu mi-ai fost predestinat. Demnitatea de a nu pierde ceva ce n-am avut niciodată. De ce? Pentru că iubirile care nu sunt făcute să se împlinească, nu se vor împlini niciodată.


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?