Sunt altfel și nu îmi cer scuze pentru asta

-

Toți îți spun cine ar trebui să fii. Toți îți spun ce ar trebui să faci și cum ar trebui să faci. Toți îți spun ce ar trebui să vorbești și cum ar trebui să vorbești. Toți te critică și toți te judecă. Toți îți spun cum ar trebui să te îmbraci și cum ar trebui să îți stea părul. Toți îți spun unde ar trebui să mergi și câți bani ar trebui să ai. Ca și cum ceea ce ești nu ar fi niciodată de ajuns. Ca și cum ar fi ceva în neregulă cu tine și ai avea o problemă. Ca și cum nu ar fi ceva normal și sănătos să fii diferit de ceilalți.

Toți vorbesc despre niște lucruri atât de materiale și de mărunte, încât își uită sufletul. Și-ar vinde sufletul pentru două țoale de firmă și inima pentru un telefon nou. Și toți arată cu degetul spre tine, toți îți spun ce este greșit la tine și ce ar trebui să schimbi. Toți îți spun ce le place la tine, iar pe la spate le spun altora ce nu le place la tine. Adică aproape tot. Știi cum e, te înjunghie pe la spate și apoi te întreabă de ce sângerezi.

Și tot ceea ce faci este prea mult sau prea puțin. Îți place vinul, ești alcoolic, nu îți place, nu știi să te distrezi. Nimic nu este suficient și nimic nu este îndeajuns de bine pentru ei. De ce? Pentru că ei cred că standardele tale sunt aceleași cu ale lor, ei cred că scopul tău este același cu al lor, ei cred că visele tale sunt aceleași cu ale lor.

Iar la sfârșit, ciudatul ești tu. Da, tu, acela care nu se conformează standardelor unei societăți ipocrite, îngropată în nimicuri cu etichetă de preț pe ele, tu, acela care nu se potrivește limitelor unor minți atât de încuiate. Tu ești ciudatul, acela care face lucrurile în propriul mod, acela care are sinapsele mai rebele și părul mai creț, acela care funcționează după propriile reguli și face ceea ce simte.

Tu ești ciudatul, acela care nu se încadrează în normele astea insipide de comportament și modă transparentă, acela care apreciază mai mult o carte sau o seară cu prietenii decât cumpărăturile inutile și bârfele răutăcioase. Tu ești ciudatul, acela care apreciază mai mult inteligența decât aspectul fizic, acela care preferă să râdă decât să tacă. Tu ești ciudatul, acela care este diferit de restul, acela care rupe bariere, acela care îndrăznește să fie altfel.


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe