Trăim într-o lume a nimănui

-
În ce lume trăim? Într-o lume a bărbaților? Sau într-o lume a femeilor? Trăim într-o lume în care delictele împotriva femeilor sunt la ordinea zilei si incep să devină firești, într-o lume în care fetele sunt învățate că dacă sunt fluierate pe stradă, înseamnă că sunt frumoase. Trăim într-o lume în care tot victimele sunt cele vinovate, pentru că au "atras" prin fuste deasupra genunchiului și o bluza mai decoltată. De parcă trebuie să merg îmbrăcată pana în gât chiar și în mijlocul verii, ca să pot fi în siguranță pe stradă, într-o țară care se consideră civilizată. Te anunț, domnule, dacă poți fi numit așa, că hainele mele nu îți dau niciun drept să mă ataci sau sa pui mâna pe mine.

Așadar, a cui e această lume? Sunt bărbați care recunosc că în lumea asta primează instinctele, sexul e cel care conduce și prin el, femeile. Fiindcă femeia are și alte arme, nu doar frumusețea, cea mai importantă fiind cea dintre picioare. Desfă-ți picioarele și lumea e a ta. De parcă femeia nu ar putea avea lumea și prin alte mijloace. De parcă femeia ar fi o bucată de carne demnă doar de a fi folosită spre beneficiul sexual al bărbatului. De parcă femeia nu ar avea și ea un creier, idei și gândire proprii. De parcă nu ar merita mai mult...

Cu toate astea, are femeia vreo șansă în fața bărbatului? E o lume aparent a femeii, superficială, puterea stă în mâinile bărbatului, și la propriu, și la figurat. Pentru că unele lucruri nu pot fi făcute de o femeie, pentru că este desconsiderată sau pentru că "nu se cade". Ce prostie! Am depășit de mult acele vremuri când femeia era considerată a nu fi în stare să facă nimic, să aibă și serviciu și familie și să se descurce perfect cu toate. Vrem egalitate, cerem egalitate între sexe, dar permitem în continuare atrocități asupra femeilor din întreaga lume. Poate ar trebui să încetăm să ne mai învârtim în jurul proprietății lumii. Lumea nu e a nimănui. Poate ar trebui să ne concentrăm asupra drepturilor și obligațiilor fiecăruia, asupra respectului reciproc, asupra iubirii dintre noi.

Suntem oameni cu toții, bărbați, femei, albi, negri, galbeni, avem aceleași rădăcini și ar trebui sa fie mai multe lucruri care să ne unească, decât lucruri care să ne diferențieze. Ar trebui să depășim limita a ceea ce avem în pantaloni si ce pigment avem în piele...

   

Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe