Dragul meu, eu nu sunt ea

-
Nu știu. Nu știu ce îți spunea ea, nu știu ce îți șoptea încet la ureche, nu știu cum te mângâia, nu știu cum te săruta. Nu știu cum o priveai pe ea, nu știu cum o atingeai pe ea și cum îți înfiora pielea respirația ei. Nu știu cum o iubeai, nu știu cum te iubea. Tot ce știu e că ea este trecut, iar eu sunt prezent. Nu știu dacă sunt și viitor, fiindcă la fel cum viitorul devine prezent, așa și prezentul devine trecut. 

Timpul zboară, dragul meu, zboară pe lângă noi și ne demonstrează cum ar fi trebuit sa trăim fiecare clipă din viețile noastre mizere. Suntem doar praf în vânt și atât. Nu însemnăm nimic pentru ceilalți, de aceea trebuie să reprezentăm mult, enorm, pentru noi înșine. Aproape totul... Nu mă interesează ea, fiindcă face parte din trecutul tău, iar eu nu îți judec trecutul. Trecutul este cel care ne face oamenii din prezent și trebuie mereu sa ținem cont de persoana pe care o avem în momentul de față înaintea noastră, nu de cea care era acum o lună, un an sau zece. Poate că timpul nu vindecă tot, dar măcar trece si uită. Da, timpul uită în locul nostru.

Nu poți alunga oamenii din viața ta, dragule, oamenii sunt meniți să intre în ea și să îți schimbe sau nu destinul. De ce? Pentru că oamenii sunt ca niște filtre. Fiecare om e diferit și te schimbă într-un fel sau altul, treci prin fiecare și fie înveți ceva de la ei, fie viața îți dă o lecție prin ei. Oamenii nu sunt degeaba acolo. Fii recunoscător pentru ei, chiar și pentru cei care ți-au făcut rău sau te-au rănit, fiindcă fără ei, nu ai fi ceea ce ești azi. Fără ea, probabil nu m-ai fi cunoscut pe mine, dragul meu. 

Cu toții avem temeri, să știi. Cu toții avem regrete pe care le mascăm și pe care nu le va ști nimeni, cu toții avem răni pe care ni le-am peticit singuri, mai bine sau mai rău. De cele mai multe ori, singuri încercăm să rupem peticele ca să vedem dacă ne-am vindecat si descoperim că ne-am infectat singuri cu amintiri de mult trecute, cu temeri nejustificate ale prezentului și cu îndoieli. Te temi, știu. Uiți că eu nu sunt ea, dragul meu. Eu nu îți promit eternitatea, ceea ce îți pot promite este clipa de astăzi și pe mine, cea din fața ta. Ceea ce vezi, e ceea ce primești, iar tu știi asta...


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe