Lasă trecutul să plece

-
Dacă ai avea posibilitatea să schimbi ceva în viața ta, în trecutul tău, ce ai schimba? Mi s-a pus destul de des întrebarea aceasta și, sincer, sunt genul de persoană care nu regretă nimic, pentru că regretele nu ajută la nimic, poate doar ca să îți chinui puțin conștiința și atât. Dar adevărul este că regret multe lucruri pe care le-am făcut, multe vorbe pe care le-am aruncat în față unor oameni care nu meritau asta. 
Învăț, însă, că trecutul este o parte din viața mea de care trebuie să scap, să o las cât mai în urmă, pentru ca nimic nu se compară cu ceea ce aduce trecutul odată cu învierea lui. Părerile de rău te fac real, te fac viu, înseamnă că ai scrupule. Dar asta nu înseamnă ca trebuie să faci din ele un stil de viață. Eu am trăit așa și e groaznic. Veșnica întrebare "Cum ar fi fost dacă" te chinuie și nu îți dă pace. De ce îți mai pasă?! Ce mai contează? Alegerea a fost deja făcută și nu mai poți da timpul înapoi. Asta a fost gândirea ta la momentul respectiv și să stai să te gândești de câte ori lucrurile ar fi putut sta altfel în toată viața ta, ai înnebuni. Lasă trecutul să plece și timpul le va vindeca pe toate. Nu poți căra toată viața ta emoțiile acumulate de-a lungul timpului. Te-ar distruge. Trebuie să faci spațiu pentru alte întâmplări, pentru alte emoții. E greu, știu, dar la sfârșit vei zâmbi. Abia atunci vei putea fi fericit.
Am auzit de curând un lucru care îmi place extrem de mult: "Eu nu pierd niciodată. Fie câștig, fie învăț.". Cred că este cel mai înțelept lucru pe care l-am auzit sau citit în ultima vreme și mi-a ajuns la suflet atât de tare că l-am transformat în motto-ul meu. M-am săturat să fiu pesimistă și să mă gândesc ca toate relele pământului s-au abătut asupra mea. Deja devin patetică. Uneori trebuie să te mulțumești cu ceea ce ai, chiar să fii recunoscător, să te gândești că alții au mult mai  puțin ca tine. E mai ușor să te plângi, știu prea bine. Dar când începi să vezi altfel lucrurile din jur, observi că tu însuți te schimbi. Atragi ceea ce gândești. Cum vezi tu viața, așa te va vedea și ea pe tine. Personal, cred în karma, în destin, în lucrurile care sunt făcute să se întâmple așa. Pentru ca suntem oameni și avem lecții de învățat. Altfel de ce am mai trăi?! 
Viața nu o ai doar ca să fie, viața o ai ca să o trăiești. Așadar,  lasă trecutul să plece și bucura-te de prezent! Nu îți face planuri de viitor, doar trăiește clipa și vezi ce va urma! Carpe diem!


Sursă foto: martinak15 (Flickr)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe