Și dacă mâine va veni

Ce ai zice dacă am schimba rolurile? Poate ar trebui să fac și eu ce faci tu. Poate ar trebui și eu să ajung târziu acasă și să nu dau nicio explicație. Poate ar trebui și eu să mă uit la telefon când mă suni și să aleg să nu îți răspund. Poate ar trebui și eu să ies cu prietenii mei și să nu îmi pese de tine că mă aștepți acasă de câteva ore. Poate ar trebui să mă comport ca o femeie, dar  să gândesc ca un bărbat  . Poate ar trebui să îți citesc și eu mesajele și să nu răspund la niciunul. Poate ar trebui să te privesc senină în ochi și să te mint frumos, iar tu să știi că te mint. Poate ar trebui să umblu cu alți bărbați, dar să neg că aș avea vreo legătură cu ei. Poate ar trebui să nu îți mai acord niciun fel de atenție. Poate ar trebui să nu fiu atentă la ce îmi spui. Poate ar trebui să mă cert din orice cu tine și să îți spun că ești insuportabil. Poate ar trebui să îți spun că m-am plictisit, că sunt sătulă. Poate ar trebui să îți spun că mă sufoci. Poate ar trebui să fac

Arăt bine. Nu sunt frumoasă, dar arăt bine. Sunt înaltă și am un corp frumos. Nu perfect, frumos. Frumos pentru ochii mei, frumos pentru încrederea mea și pentru ochii celor care mă iubesc. Nu scriu toate astea pentru că vreau să mă laud, ci pentru că îmi iubesc corpul. Nu mi l-am iubit dintotdeauna. Am purtat ochelari de când mă știu. Am avut mereu părul creț, pe care n-am știut întotdeauna cum să îl aranjez. Am sânii mici și celulită. Am coșuri. Am riduri de expresie. Îmi iubesc corpul, totuși. Îmi iubesc ochii pentru că pot vedea cu ei, chiar și prin lentile. Îmi iubesc părul tocmai pentru că e unic și pentru că nu a fost niciodată nevoit să cadă. Îmi iubesc sânii pentru că sunt rotunzi și sănătoși. Îmi iubesc celulita pentru că are picioare pe care să se formeze. Îmi iubesc coșurile și ridurile pentru că asta înseamnă că pielea mea este întreagă și funcționează cum trebuie. Îmi iubesc corpul pentru că e sănătos și e natural. Nu am unghii false, nu folosesc extensii, nu merg la

Nu îmi doresc copii. Pentru unii oameni este șocant, pentru alții este doar o fază, pentru simplul considerent că „o să îmi treacă”. Ceea ce e posibil sau nu. Nu îmi doresc copii. Cred că sunt oameni care, pur și simplu, nu sunt făcuți să fie părinți. Cred că sunt femei care, pur și simplu, nu sunt făcute să fie mame. Astfel de femei pot fi cele mai tari mătuși, prietena aia a mamei care înțelege cel mai bine copilul și dorințele acestuia, dar niciodată o mamă bună. Și mai cred că eu sunt una din aceste femei. Nu pentru că nu aș fi capabilă să iubesc. Nu pentru că nu aș fi capabilă să iubesc un copil. Nu pentru că nu aș fi capabilă să îi ofer tot ce este mai bun. Ci pentru că un copil merită să renunți la viața ta pentru el, iar eu pur și simplu nu voi putea niciodată să fac asta. Nu pot renunța la mine sau la viața mea pentru un copil. Iar o persoană care nu poate face asta, nu va fi niciodată un părinte bun. Practic, atunci când faci un copil, viața ta se înjumătățește, pent

Acum mă suni. Acum mă cauți. Acum mă întrebi ce mai fac și dacă mai am loc pentru tine în viața mea. Acum îți e dor de mine. Acum vrei să îmi vorbești. Acum e vorba despre noi. Acum e vorba despre ce mi-ai face și despre ce ți-aș face. Acum vrei să îți dau din nou tot ce ți-am dat și odinioară. Acum vrei să te întorci. Acum mă vrei înapoi. Îmi pare rău, dragule, dacă nu pot fi clasică și simplă, așa cum îți dorești și cum ești tu obișnuit. Îmi pare rău că mă vrei simplă pentru că nu poți face față la ceva mai mult. Îmi pare rău că îmi cer să fiu banală, când eu sunt tot și orice, mai puțin banală. Îmi pare rău că îmi ceri mie să mă limitez ca să strălucești tu mai tare. Îmi pare rău că te mulțumești cu puțin. Îmi pare rău că sunt mai mult decât meriți. Îmi pare rău că sunt prea bună pentru tine și îți e atât de greu să recunoști asta. Și da, știu că mă vrei proastă. Mă vrei tăcută și imbecilă. Mă vrei cu un scalp frumos și un craniu gol. Mă vrei un zâmbet frumos și tâmp, a

Nimeni nu e perfect pe lumea asta. De asta atunci când vrei să spui ceva despre o altă persoană, gândește-te dacă tu ești mai bun de atât și probabil nu ești, dacă asta e intenția ta. N-am înțeles niciodată de ce este mai ușor pentru noi să vorbim cu alții despre ce ne deranjează la o persoană decât să îi spunem în față. Adică dacă nu îi spui persoanei respective ce te deranjează, nu se va schimba nimic. Nici la ea, nici la tine. Poate pentru că de multe ori, oamenii confundă sinceritatea cu răutatea. Am fost sinceră de multe ori și mereu prefer să spun lucrurilor pe nume. De fiecare dată sunt taxată cu remarci precum „răutate!” sau „ce rea ești!”, spuse mai în glumă, mai în serios. Ahm… îmi pare rău, dragă, dacă franchețea mea e o noutate pentru tine și ești obișnuit doar să ți se sufle în…iaurt. Recunosc că uneori parcă nu am filtru, dar cel mai probabil totul ține de diplomație. Linia dintre sinceritate și răutate este una fină, depinde 100% de înflorituri, ton și intenție

Mi-am zis că nu o să mai lupt niciodată pentru un bărbat. Omul fie e al tău, fie nu e, nu există cale de mijloc. Fie te vrea, fie nu. Dacă trebuie să lupți pentru el, atunci nici n-a fost vreodată al tău. Am învățat dur lecția asta. Poate pentru că oamenii nu ne sunt proprietăți, în primul rând, sau poate pentru că țintim prea jos. Dar înveți. Înveți că viața ta nu e niciodată legată de viața nimănui. Înveți că cineva te va iubi. Poate nu el. Poate nu azi. Poate nu acum. Dar cineva te va iubi. Înveți că iubirea e ceva atât de relativ și de volatil… înveți că iubirea îți schimbă forma pe măsură ce trece timpul și își mai pierde din concentrație. Înveți că iubirea e ca o țigară, iar țigara arde și se termină, dar îți lasă o senzație plăcută și îți crește pulsul pe moment. Atât. O senzație. Un puls. Un moment. Înveți că iubirea e un cumul de hormoni ai organismului care îți face inima să bată mai tare când îl vezi pe el, îți aburește gândurile și îți scurtcircuitează venele. Te