Să îl caut eu sau să aștept să mă caute el?

-
Nu înțeleg femeile care încurajează alte femei să nu fie niciodată primele care sună sau care trimit un mesaj, să nu facă niciodată ele primul pas, nici într-o relație, nici într-o împăcare, nici pentru o posibilă întâlnire și folosesc scuza aceea stupidă că vânătorul aleargă prada, nu invers. Credeam că am depășit de mult epoca de piatră, iar femeile s-au emancipat. Femeile pot vota și pot avea un loc de muncă acum, de ce nu se schimbă întreaga mentalitate când vine vorba de femei? De ce, ca femeie, nu pot avea suficient tupeu să vorbesc prima cu un bărbat, pentru că sunt instant catalogată drept insistentă sau disperată?

Pentru mine, asta înseamnă să ai cu adevărat încredere în tine, să te simți suficient de încrezătoare și de feminină să te duci la un bărbat și să îi ceri numărul de telefon, să fii prima care propune o întâlnire sau deschide o discuție, să fii prima care spune te plac sau prima care spune te iubesc, să fii prima care vine sau prima care pleacă, să fii prima care întreabă ce mai faci și prima care spune îmi pare rău, fără ca asta să însemne că ești insistentă.

Care e problema? Îți e teamă că vei fi respinsă? Asta li se întâmplă și lor, dar nu înseamnă că nu mai flirtează niciodată. Zâmbești, îți iei paharul de vin și pleci. Simplu. Tindem să complicăm lucrurile inutil de mult și apoi să ne plângem că nu suntem înțelese. Spunem că pentru noi da înseamnă da, dar poate însemna și nu, iar nu înseamnă nu, dar poate însemna și poate, nu știu. Niciodată nu știm ce vrem sau nu știm să cerem ce vrem. Ne temem că râdem prea tare și plângem prea mult. Ne temem că suntem prea îmbrăcate sau prea dezbrăcate. Ne temem că vorbim prea mult sau că nu vorbim suficient.

Dragi femei, nu mai trageți alte femei în jos. Nu le mai spuneți că o femeie n-ar trebui să facă niciodată asta. Nu mai descurajați alte femei, nu le mai spuneți că nu se poate, nu le mai spuneți că nu e normal. Acum 200 de ani era anormal ca femeile să aibă drepturi sau ca ele să facă și altceva decât să se mărite și să crească copii.
Draga mea, îl placi? Du-te și vorbește cu el. Îl iubești? Du-te și spune-i! Ai realizat că e vina ta și te simți prost? Admite asta și spune-i-o! S-ar putea ca mâine să fie prea târziu.


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe