Puteai fi tu în locul lui

-
Te gândești la mine. Știu asta.
Te gândești că puteai fi tu. Puteai fi tu în locul lui. Te gândești că am fost suficient de proastă să te aștept, dar tu nu ai mai venit niciodată. Te gândești că am fost mai importantă decât credeai. Te gândești că ai fost tu mai prost că ai plecat, decât mine, proasta care te-a așteptat. Te gândești că îmi puteai păstra inima intactă, aveai act de proprietate asupra ei oricum. Te gândești că mi-ai otrăvit fluturii din stomac, deși ei și-au zbătut emoțiile din aripi până la sfârșit. Te gândești câți pași am făcut în spate doar ca să te uit.
Te gândești că puteai să îmi încălzești tu patul și inima în locul lui. Te gândești că puteam să fiu eu cafeaua de dimineață, vinul de la cină și țigara de după. Te gândești că mi-am vărsat sufletul în palmele tale, iar tu n-ai știut ce să faci cu el. Te gândești că te-am vrut și când ne era bine, te-am vrut și când eram la capătul puterilor. Te gândești că eram acolo mereu și aș fi fost în continuare. Te gândești că toate îmbrățișările lui nu ar putea anula toate lacrimile vărsate din cauza ta. Te gândești că te-aș fi putut ierta. Te gândești că ai fi putut fi tu în locul lui.
Te gândești că puteai fi tu. Puteai să mă ții tu de mână. Puteai să îmi fereci tu mâinile la spate și să îmi pecetluiești buzele fără control. Puteai să fii tu cel de a cărui privire să nu mă pot sătura. Puteai să fii tu cel care să mă aștepte acasă. Puteai să fii tu cel care să îmi împrăștie sinapsele și să îmi curenteze trupul până la 4 dimineața. Ah, și dacă mai așteptai puțin! Dar tu nu ai așteptat. Ai vrut să îți iei zborul de parcă prezența mea îți sufoca existența. Ai vrut să pleci de parcă nu mai aveai loc pentru mine și îți stăteam în cale. Ai vrut să pleci de parcă eram prea mult și, în același timp, prea puțin.
Dar el…poate el nu e ca tine. Poate el nu mi-a lăsat aceeași dulceață pe buze, dar nici aceeași durere în suflet. Poate el nu mi-a umplut viața de culoare, dar nici nu mi-a lăsat un gol în ea. Poate el nu mi-a sădit aceiași trandafiri la geam, dar nici nu mi-a ucis fluturii dintre ei. Poate pe el nu îl voi iubi niciodată în același mod în care te-am iubit pe tine, atât de crud, cuprinzător și psihotic, dar îl voi iubi mai matur și mai cumpătat. Poate lui nu îi voi da niciodată sufletul în palme pentru că nu poate ține cioburi în palmele goale. Dar chiar și așa, el va ști sigur ce să facă cu ele.

Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe