Și dacă mâine va veni

Oamenii vin și pleacă din viețile noastre. Unii vin ca să ne învețe niste lecții, alții sunt ei înșiși niste lecții. Dar toți au un rol. Toate au un rol. Tind să cred că toate lucrurile care ni se întâmplă au un sens, toate se petrec cu un scop, tind să cred că lucrurile sunt făcute să fie așa. Poate e scris totul undeva, într-o carte a destinului, poate așa ne este predestinat sau poate pur și simplu așa este mai bine. Mai bine pentru noi sau mai bine pentru alții...nu știm și nici nu contează. E bine să nu forțăm lucrurile, să nu încercăm sa schimbăm ceva după ce zarurile au fost deja aruncate. Fiecare zi reprezintă o nouă viață, o nouă șansă de a schimba ceva în noi, în viața noastră, o șansă de a vedea atunci când privim si de a asculta atunci când auzim. O șansă de a ne da seama ce contează cu adevărat în jurul nostru, de a aprecia valoarea unui moment mai mult decât prețul unui obiect, o șansă de a ne bucura de oamenii ce ne înconjoară, de a fi mai recunoscători pentru cee

Mă întreb cât are de gând să mă mai privească. Nici măcar pare să schițeze un pas, să încerce să mă oprească, să îmi spună să mai stau. Atât aș avea nevoie. Nu îmi trebuie iubire. Prefer să aibă nevoie de mine decât să mă iubească . Nevoia e o stare primară, superioară iubirii. Să aibă cineva nevoie de tine e…fascinant, e dovada unei disperări fără margini, a unei dorințe mai aprige decât iubirea, care necesită o oarecare reciprocitate pentru împlinirea ei. El poate să aibă nevoie de mine, eu… eu voi iubi pentru amândoi. Și poate nu este corect așa, poate sună a disperare din partea mea, poate chiar e așa. Sau poate chiar nu aș ști ce să fac dacă nu ar fi aici, poate că el nu dă doar sens vieții mele, ci dă și o direcție. Eu mă gândesc ca o fraieră la toate astea, iar el… el se uită la mine și atât. Știu că nu se va petrece o minune. Am tot așteptat una și nu s-a întâmplat nimic. Dar nu voi înțelege niciodată de ce are privirile astea pentru mine și gândurile pentru ea, de ce mă

Nu vorbesc prea des despre mine. Și, oricum,atunci când o fac, vorbesc despre lucrurile superficiale, despre ceea ce este vizibil oricum, doar ca să nu dau curs unor discuții mai ample și mai intime. Țin mult la intimitatea mea și cer să mi se respecte acest lucru și poate că exasperez oamenii prin lucrurile astea sau poate că îi intrig mai tare, dând curs bănuielilor. Nu îmi plac un milion de lucruri, pe unele chiar nu le suport. Nu îmi place să se uite cineva în telefonul meu când scriu mesaje sau orice altceva, chiar dacă nu fac nimic greșit, nu îmi plac mâncărurile fierbinți, până și cafeaua o prefer mai rece, nu îmi place să fiu grăbită în ceea ce fac pentru că eu sunt o fire mai lentă. Nu îmi place să mi se spună ce să fac, iar asta nu e tocmai bine, pentru că în viață nu poți face întotdeauna ceea ce vrei și trebuie să înveți să te pliezi și după alții. Cred că mama îmi știe cel mai bine mofturile, mai bine decât eu însămi. Oamenii nu mă cunosc, iar cei care spun că o fac

Și nu credeam că o să îmi facă vreodată vreo femeie așa ceva. Nu credeam că  o să-mi pese vreodată de una în modul ăsta, să îi permit să pună stăpânire pe gândurile si pe inima mea. Nici nu credeam ca am o inimă. Se spune ca o inimă care suferă, e o inimă care funcționează. Dar la naiba, preferam sa cred ca sunt mort pe dinăuntru decât sa pierd și ceea ce nu credeam că am. Ce prost am fost! Am tot ocolit ce era prea mult, exagerările, dormitul cu o femeie, te iubesc-urile, florile si ciocolata. Nu credeam în ele și bine făceam pe vremea aceea. Dar tu...tu m-ai distrus, femeie! Am dat totul când credeam că nu am nimic de oferit, când credeam că sunt rece si calculat, m-am topit ca un fraier în fața unei fuste ca oricare alta. Dar am avut dreptate într-o singură privință. Tu nu ești o fustă ca oricare alta. Ești fusta care nici nu a trebuit sa cadă ca sa mă seducă. Ești genul de femeie care e suficient de deșteaptă să știe că un bărbat trebuie cucerit înainte de a-ți da hainele jo

Renunțarea e ușoară. E mai comod să spui că e prea greu și nu poți decât să stai și să încerci să faci față, decât să lupți ca să realizezi la sfârșit că fericirea e de mii de ori mai mare. E mai comod să nu fii nevoit să demonstrezi nimic, să recunoști că, într-adevăr, ochii care nu se văd, se uită. E mai comod să pleci… Tu ai ales calea facilă, iar eu nu îți reproșez nimic. Dimpotrivă. A fost alegerea ta. Ideea e că te minți singur spunând că tu faci mereu alegerile cele mai grele. Asta nu a fost o alegere grea, a fost doar o alegere…lașă. Și, deși mereu am încercat să nu acuz pe nimeni altcineva decât pe mine, astăzi dau vina pe tine. Am pariat pe noi și am pierdut. Am pariat deși știam că pierd, atât de oarbă a fost încrederea mea în tine. Am pariat deși nu o mai făcusem niciodată. Am pariat de proastă. Și am picat de proastă. Dar părerea ta despre mine nu mai e problema mea. Am căzut, da, și nu mi-e rușine să spun asta răspicat. Nu asta contează. Contează că m-am ridicat, m