Dor de ea

-
Nu am mai văzut-o de multă vreme, de ani de zile. Dar chiar şi după tot acest timp, imaginea ei încă mi se perindă prin gânduri, încă îi aud tocurile pe podeaua din lemn atunci când intra în casă. Aş putea să îi desenez portretul şi cu ochii închişi, aş putea să vorbesc ore în şir despre textura pielii ei şi despre moliciunea formelor ei. Chiar şi azi, dacă aş întâlni-o pe stradă, m-aş pierde în adâncimea ochilor ei, m-aş scufunda în vocea ei şi i-aş simţi palmele calde pe obrajii mei aspri. Chiar şi azi, când ridurile i-au săpat în pielea-i fină, aşa cum valurile sapă în stâncă zi de zi, chiar şi azi aş găsi-o frumoasă.

Superbă, absolut superbă... O combinaţie fatală între o frumuseţe covârşitoare şi  o inteligenţă sclipitoare. Un suflet blând, atât de blând că oricine o vedea ar fi simţit tot răul lor copleşindu-i, un magnetism orbitor. Totul era superb la ea, fiecare defect, fiecare calitate, fiecare linie, fiecare respiraţie te făceau să crezi în îngeri. Iar ea...ea m-a iubit pe mine. Pe mine! Eram o umbră a ceea ce puteam fi, probabil asta a şi îndepărtat-o de mine. Nu am vrut niciodată nimic mai mult decât ceea ce aveam pentru că o aveam pe ea şi nicio secundă nu m-am gandit că aş putea să o pierd. Iar atunci cănd am început să simt asta, era deja prea târziu pentru noi.

Am fost un prost şi ştiu asta. Am lăsat-o să plece, aproape eu am fost cel care i-a deschis uşa. Dar ce puteam face? Cum puteam să o ţin şi să o ştiu nefericită alături de o negură ca cea care îmi acoperea mie ochii? Ea era singura mea lumină, iar eu am lăsat-o să devină o amintire... I-am plâns dorul, i-am plâns parfumul, i-am plâns fantoma pe care a uitat-o în casa mea. Când plângeam, o simţeam şi pe ea cum plânge. Nimeni nu pleacă de bine ce îi este, iar eu am lăsat-o să îşi repare aripile frânte şi să zboare. Merita asta, iar eu o ţineam în loc. Am făcut bine ce am făcut.

Astăzi mă întorc spre cea de acum şi o privesc în timp ce doarme. Mă duc să îi fac cafeaua cu lapte. Dar mie tot de ea imi este dor...


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe