Draga mea

Draga mea, poate nu sunt în măsură să dau sfaturi. Poate te-am dezamăgit la un moment dat, sau poate pur și simplu nu mă cunoști. Nu contează. Vreau doar să asculți ce am de spus și să taci. Da, astăzi e clipa ta de tăcere. Hai, îndreaptă-ți fruntea, că faci riduri și zâmbește!
Draga mea, lumea nu este întotdeauna așa cum ne dorim. Știi de ce? Pentru că noi facem lucrurile total pe dos de cum ar trebui să le facem. Când vorbim de "lume" ne raportăm doar la oameni. Lumea poate fi exact așa cum îți dorești tu, atât timp cât uiți de oamenii din ea. Poți vedea soarele acolo unde alții văd doar nori. Poți vedea florile acolo unde alții văd doar noroi. Unii oameni privesc luna și uită de stele. Privește lumea dincolo de aparențe. Lumea ta este așa cum este și sufletul tău, draga mea. Sufletul tău e ca un scut. Dar orice scut, după o luptă, mai are și fisuri.  Lasă lumina să intre prin fisurile acelea.
Nu îți întuneca inima cu durere, nu lăsa niște cuvinte să cadă greu. Mai știi? Fii ca zăpada: frumoasă și rece. E greu, știu, să nu îți mai pese dintr-odată. Dar, crede-mă, e mai bine. Fii independentă și puternică, altfel nu vei supraviețui. Lasă lucrurile mărunte să treacă pe lângă tine și fă loc în inima ta pentru ceea ce merită cu adevărat. 
Formează-ți propria lume, draga mea, nu lăsa lumea să te formeze pe tine. Iar dacă vei cădea, eu voi fi acolo să te prind și să îți dau un motiv pentru care să te ridici.


Sursă foto: Jenna Carver (Flickr)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste