Toate lucrurile pe care am vrut să le zic și nu le-am zis niciodată

Așa-zișilor prieteni ai mei de până acum, cei care nu ați fost suficient de maturi să mă înțelegeți, cei care m-au respins atunci când nu am putut fi ca ei, cei care nu mi-au susținut niciodată visele. Am fost o prietenă bună, chiar dacă voi nu ați meritat asta.

Băieților din generală, care râdeați de fetele ca mine… O să fie un moment în care tot fetele ca mine vor râde de voi. O să fie un moment în care alți puști ca voi vor râde de fiicele voastre. Voi nu veți mai râde atunci.

Profesorilor care m-au certat că nu am știut cum să rezolv o problemă de matematică sau că nu am avut timp să îmi scriu tema sau că nu am învățat o lecție… Să știți că notele voastre contează pe moment, poate o oră, poate o zi, poate un an și la un moment dat nu vor mai conta. Dar, oricât de buni ați fi fost ca profesori, tot restul vieții mele vă voi ține minte ca pe profesorii care m-au umilit pentru niște nimicuri.

Băiatului căruia i-am spus la 15 ani pe holul liceului că îl plac, iar el a tăcut. Te înțeleg acum, poate mai bine decât crezi. Nu poți obliga pe cineva să te placă, dacă pur și simplu nu o face. Dar atunci… atunci îmi părea rău că ți-am mărturisit că te plac. Îmi pare rău că îmi doream să mă alegi pe mine pentru că nu știam că pot fi mai mult decât o opțiune. Îmi pare rău că pentru mine a fost o iubire adolescentină stupidă, deși nu știam cum se simte, iar pentru tine a fost un flirt efemer. Îmi pare rău că, atunci, prin tăcerea ta, m-ai făcut să realizez încă o dată că nu sunt suficient de bună.

Femeii care consideră că, plagiind din conținutul scris de mine, mă rănește sau se răzbună pe mine pentru ceva inventat de mintea ei rătăcită, eu te-am iertat. Toate aceste fapte ale tale îmi demonstrează doar că îți sunt superioară și nu merită să mă cobor la nivelul tău. Cumva, îmi e milă de tine pentru că nu pot spune despre tine decât că nu ai nici un pic de talent și ai probleme. La mansardă.

Pe tine, primul care mi-a frânt inima atât de tare de niciodată nu va mai fi cum a fost, să știi că te-am iertat. Te-am iertat de mult. Cam de când m-am iertat și pe mine pentru că am mai stat. Faptul că ai plecat a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla. Îți mulțumesc pentru că, datorită ție, am învățat să mă iubesc mai mult, am învățat că merit mai mult, am învățat să nu mai las pe nimeni să îmi facă ce mi-ai făcut tu. Am crescut și m-am schimbat. Am realizat că sunt mai puternică decât credeam. Îți mulțumesc că ai plecat.

Fetei care eram acum câțiva ani… Să știi că te-ai descurcat bine. Indiferent de ce îți spun ceilalți, să știi că ești puternică, deșteaptă și frumoasă și poți să faci tot ce ți-ai propus. Nu ai nevoie de un bărbat să te ridice, tu te ridici singură. Toate lucrurile prin care am trecut m-au schimbat, în bine sau în rău. Și sunt recunoscătoare. M-am maturizat, am evoluat. Nu mai sunt cine eram acum cinci ani și nici nu ar trebui să mai fiu. Mai am multe de învățat, e drept, foarte multe. Dar încerc în fiecare zi să fiu cea mai bună versiune a mea. Iar pentru mine, asta este de ajuns.

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest