Îl plăceam

Îl plăceam, deși nu era deloc genul meu.

Îl plăceam, deși nu aveam nimic în comun cu el.

Îl plăceam pentru modul în care își punea laptele în cafea, deși mie nu îmi plăcea deloc cafeaua cu lapte.

Îl plăceam pentru modul în care fuma țigări tari, deși mie îmi plăceau doar cele mentolate.

Îl plăceam pentru modul lent în care mergea, deși eu mereu mă grăbeam.

Îl plăceam pentru modul hulpav în care mă săruta, ca și cum și-ar fi luat oxigenul de pe buzele mele, deși mai aveam și eu nevoie de el.

Îl plăceam pentru modul în care se uita la mine când vorbeam, deși mi se părea că nici nu mă aude.

Îl plăceam pentru muzica pe care o asculta, deși nu mă invita niciodată la dans.

Îl plăceam pentru cât de calm era, deși eu eram mereu stresată.

Îl plăceam pentru argumentele lui logice, deși nu eram mereu de acord cu el.

Îl plăceam pentru cum îi sticleau ochii în preajma Crăciunului, deși mie nu îmi plăceau sărbătorile.

Îl plăceam pentru cum încerca să râdă, deși știam că se carbonizează pe interior.

Îl plăceam pentru cum îi citeam dorințele în ochi, deși nu spunea nimic.

Îl plăceam pentru cum mă strângea în brațe atunci când plângeam.

Îl plăceam pentru cum îmi strângea mâna atunci când eram în public.

Îl plăceam pentru cum îmi săruta fruntea atunci când îi era dor de mine.

Îl plăceam pentru modul în care mă făcea să mă simt.

Îl plăceam pentru cine eram când eram lângă el.

Îl plăceam pentru modul în care mi-a spus că pleacă, că totul va fi ca și cum nici nu ar fi existat vreodată. Doar că a existat.

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest