Cum să vindeci o inimă frântă

Durerea. Treci prin ea. Trăiește-o. Inspir-o și expir-o. E parte din tine acum. Las-o să îți treacă prin fiecare celulă, dar nu o cuibări acolo. Las-o să îți ocupe spațiul, dar nu o lăsa să îți fure spiritul. Las-o să treacă prin fiecare fibră a ta, dar nu o lăsa să te consume. Las-o să se topească în tine, dar nu să se coaguleze. Altfel, va pune stăpânire pe tine, se va metaboliza lent și nu vei mai trece niciodată peste.

Te va durea. Va smulge emoție după emoție din tine. Vei trece prin mii de stări. Te va chinui și te va elibera. Va electrocuta fiecare fibră a corpului tău, iar fiecare lacrimă va fi ca un curent care te părăsește. Nu te purta ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Vorbește cu cineva. Vorbește cu tine însăți. Vorbește despre ce, cât și cum te doare. Explorează toate adjectivele de care ai nevoie, epuizează toate eufemismele care îți vin în minte când te gândești la el.
Nu îl urî. Te va durea mai tare, vei simți că încă este parte din tine și te va durea mai tare. Bea cât vin vrei. Mănâncă ciocolată și înghețată, dacă asta te ajută. Nu refuza nimic din ce te face să te simți mai bine. Treci prin toate etapele durerii. Treci prin toate amintirile pe care le ai, ca să scapi de ele mai ușor. Treci prin toate, oricât timp ți-ar lua.
Nu sări imediat în altă relație, nici în speranța că îl vei uita, nici ca să îl rănești pe el. Poate lui nici nu îi mai pasă. Dă-ți timp. E ok să suferi. E ok să plângi. E ok să îți aduni bucățile pe o canapea, să lâncezești acolo și să îți plângi durerea. Doar așa o scoți din tine. E ok să dureze. Oamenii suferă diferit. Unii dorm zile în șir, alții muncesc fără odihnă. Unii își beau tristețea, alții își beau uitarea de sine. Unii se îneacă în exerciții fizice duse la extrem, alții în mâncare „confortabilă”. Dar toți suferim, este ca un fel de mecanism de vindecare, dacă nu îți plângi durerea, nu vei scăpa niciodată de ea. Apoi totul se va termina.
Abia atunci vei începe să ierți. Iar cu timpul, vei începe să și uiți. În momentul acela, să te ridici din pat. În momentul acela, să îți ștergi lacrimile. În momentul acela, vei pune sticla de vin jos, îți vei schimba așternuturile, vei scăpa de pijamale, îți vei face un duș rece. Vei ieși la o plimbare lungă și soarele va răsări pentru prima dată pentru tine. Vei ști că ai început să te vindeci. Vei ști că ești o versiune mai bună a ta. Vei ști că poți supraviețui și fără el, iar durerea va începe să îți părăsească sistemul. Greu, dar o va face. Vei ști că încă nu ești bine, dar vei fi. Într-o zi, vei fi bine.

Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste