Noiembrie cu flori

-
Aș fi putut spune că ea era primăvară. Aș fi putut spune că ea era viață, lumină, adiere. Floare. Oxigen. Aș fi putut spune că îi plăcea să alerge după fluturi, cu părul fluturându-i în șuvițe arămii, ca și cum nu ar mai fi existat nimic pe planetă. Aș fi putut spune că era izvor nesecat de energie pozitivă.  Aș fi putut spune că era o melodie a naturii. Aș fi putut spune că era viața care lipsea de multe ori din trupul meu. Aș fi putut spune că era orice nu eram eu.

Aș fi putut spune că era iarnă. Aș fi putut spune că era un copil al gheții. Aș fi putut spune că era magie, un demon al gerului. Aș fi putut spune că era o crăiasă prinsă în dansul lunatic al fulgilor de nea. Aș fi putut spune că inspira frig și expira lumină. Aș fi putut spune că era stea căzătoare. Aș fi putut spune că era Luceafăr. Aș fi putut spune că era brumă. Gheață.  Sau foc. Foc în casa mea. Foc în patul meu. Foc în gerul minții mele.


Aș fi putut spune că era vară. Aș fi putut spune că mă topea. Aș fi putut spune că era toropeală, metamorfoză, suflet și lumină. Aș fi putut spune că era ploaie de vară. Aș fi putut spune că era briza mării sau răcoarea muntelui. Rouă. Pasăre. Libertate. Veșnicie. Aș fi putut spune că o meritam. Aș fi putut spune că mă iubea. Toate astea erau doar iluzii.

Dar ea era toamnă. Toamnă până în măduva oaselor. Toamnă îi curgea prin vene și toamnă îi era părul. Toamnă târzie. Toamnă cu soare. Noiembrie cu flori. Octombrie cu briză. Septembrie cu rouă. Sufletul îi era armonios și cărările încrucișate. Ochii îi erau umezi de zâmbete, iar gura spunea doar poezii de dragoste. Mâinile îi erau calde, iar picioarele desculțe pășeau doar pe flori. Dar nimic nu rămânea ofilit în urma ei, totul renăștea. Ea toată era binefăcătoare și toată natura părea că aleargă în jurul ei. Ea era o iluzie, era o fantasmă.

Ea era toamnă. Purta frunze în părul ciufulit și soare în privire. Crizanteme creșteau pe oriunde pășea, iar vântul uita să mai bată. Pe oriunde trecea, îți lăsa parfumul îmbietor și ploile erau calde. Pe oriunde trecea, tălpile-i goale încălzeau potecile. Pe oriunde trecea, natura îi cerea iertare, iar ea era prea frumoasă pentru natură. Prea frumoasă pentru mine. Prea iluzorie. Prea pură. Prea noiembrie. Prea toamnă.


Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe