Indecență cerebrală

-
Mi-a scurtcircuitat viața. Mi-a arătat cum se simt atingerile. Adevăratele atingeri, alea care îți lasă amprente pe suflet și îți frig carnea. M-a învățat să mă iubesc mai mult. M-a învățat să cer ceea ce merit și să nu îmi pierd niciodată demnitatea. M-a învățat să admir cerul când merg, nu pantofii-mi prăfuiți de atâta mers prin mintea lui. M-a învățat ce înseamnă cu adevărat conexiunea dintre două suflete. M-a învățat că nu există jumătăți sau suflete pereche pentru că toți ne naștem întregi, dar suntem programați să ne căutăm unii pe alții și mai puțin pe noi înșine.

Mi-a colorat sinapsele și mi-a făcut să îi mărturisesc secrete obraznice. M-a făcut să roșesc gândindu-mă la toate lucrurile pe care le-am putea face. M-a învățat că relațiile intime nu sunt „prostii” și că subiectul nu ar trebui să fie tabu. M-a făcut să realizez ce îmi doresc cu adevărat. M-a făcut să mă simt confortabil cu mine însămi într-un fel în care nu m-a făcut nimeni altcineva. M-a făcut să nu mi-l pot scoate din minte.

Cu el am cunoscut libertatea morală și cu el în minte m-am trezit în multe dimineți. Cu el am cunoscut indecența cerebrală și tachinatul pe sub masă. Revelație. Perversitate. Pasiune. Speranță. Rațiune. Ceață. Mi-a fost toate astea și mult mai mult. Și încă îmi este. Cu el am cunoscut prietenia intimă, prietenia confesională, prietenia necondiționată. Cu el am învățat să fiu sinceră cu mine și cu ceea ce simt. Cu el am învățat să păstrez unele sentimente pentru mine. Cu el am învățat să fiu reală, să fiu nebună și ciudată. Cu el am învățat să fiu eu.

Mi-a topit aisbergul din inimă și mi-a lichefiat sufletul. Mi-a arătat că poți înflori și în deșert. Mi-a arătat că nu e totul pierdut în lume și că viața e prea scurtă pentru regrete. Mi-a arătat că, în viață, recunoștința ar trebui să fie mai mare decât frustrarea. Mi-a spus să nu mă mulțumesc niciodată cu puțin. A dărâmat strategic zidul din jurul meu, nu tot odată, ci cărămidă cu cărămidă. Mi-a arătat că merit. Mi-a arătat că sunt sexy. Mi-a arătat că sunt frumoasă și că trupul îmi e sanctuar. M-a lăsat să mă descopăr, m-a lăsat să mă privesc și să mă ating. M-a lăsat să închid ochii și să mă las pe spate. Și m-a prins de fiecare dată.


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe