Și dacă mâine va veni

Toți îți spun cine ar trebui să fii. Toți îți spun ce ar trebui să faci și cum ar trebui să faci. Toți îți spun ce ar trebui să vorbești și cum ar trebui să vorbești. Toți te critică și toți te judecă. Toți îți spun cum ar trebui să te îmbraci și cum ar trebui să îți stea părul. Toți îți spun unde ar trebui să mergi și câți bani ar trebui să ai. Ca și cum ceea ce ești nu ar fi niciodată de ajuns. Ca și cum ar fi ceva în neregulă cu tine și ai avea o problemă. Ca și cum nu ar fi ceva normal și sănătos să fii diferit de ceilalți. Toți vorbesc despre niște lucruri atât de materiale și de mărunte, încât își uită sufletul. Și-ar vinde sufletul pentru două țoale de firmă și inima pentru un telefon nou. Și toți arată cu degetul spre tine, toți îți spun ce este greșit la tine și ce ar trebui să schimbi. Toți îți spun ce le place la tine, iar pe la spate le spun altora ce nu le place la tine. Adică aproape tot. Știi cum e, te înjunghie pe la spate și apoi te întreabă de ce sângerezi.

Aș fi venit. Aș fi fost în stare. Aș fi sacrificat multe lucruri, aș fi luptat, aș fi făcut orice ca să vin. Și aș fi venit. Mi-aș fi aruncat câteva haine într-un rucsac și aș fi luat primul tren spre tine. Nu îmi trebuia ocazie, nu îmi trebuia permisiune, nu îmi trebuiau bani. Aș fi venit chiar dacă nu aveam nimic din toate astea. Aș fi venit chiar dacă aș fi distrus tot ce aș fi lăsat în urmă. Aș fi venit pentru că voiam să te cunosc, aș fi venit cât încă mai aveam speranța că exiști cu adevărat. Aș fi venit pentru că nimic altceva nu ar mai fi contat odată ce eram în brațele tale. Aș fi venit… Dar, pentru prima dată în viața mea, am vrut să fii tu acela care vine. Pentru prima dată, aș fi vrut să fii tu bărbatul care să mă caute și să îmi spună că mă vrea. Aș fi vrut să fii bărbatul care să lupte pentru mine. Aș fi vrut să fii tu cel care va face primul pas. Aș fi vrut să fii tu cel care să îmi apară în față și să îmi spună că a venit pentru mine. Aș fi vrut să vii fără să te g

O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ

Te plăceam, dar n-am vrut niciodată să îți fiu existențială. N-am vrut niciodată să îți fiu eternă. N-am vrut niciodată să te obișnuiești cu mine, pentru că nu stau niciodată suficient cât să se obișnuiască cineva cu mine. N-am vrut niciodată să fiu un plan de viitor. N-am vrut niciodată să fiu idealizată și vitală. N-am vrut niciodată să îmi fie prezența garantată sau ca oamenii să se bazeze pe mine. De ce? Pentru că eram predispusă dezamăgirii. Dar cumva, nu știu cum, pe tine nu voiam să te dezamăgesc. Cumva, pentru tine nu voiam să fiu doar una în plus. Pentru tine nu voiam să par ceva ce nu eram. Pentru tine nu voiam să fiu ceva ce nu îți doreai. Am vrut să fiu doar o altă prietenă în fața tuturor prietenilor tăi. Am vrut să mă prezinți astfel. Am vrut să îți fiu oarecum indiferentă în public. Mai bine zis, am vrut să ții la mine în public, iar în intimitate să mă adori. Am vrut ca, împreună, să părem ceea ce nu eram de fapt. Am vrut ca, împreună, să fim o iluzie într-o ju