Nu te învață nimeni să fii singur

Sunt oameni care nu știu să își trăiască viața singuri. Cunosc oameni care nu au fost niciodată singuri, ci au sărit dintr-o relație în cealaltă pentru că nu au știut cine sunt fără un partener lângă ei. Cunosc oameni care nu știu să fie fericiți în afara unei relații. Cunosc oameni care au avut mereu nevoie de cineva în viața lor ca să se regăsească în propria existență. 

Sunt femei care nu își cunosc identitatea fără numele de familie al unui bărbat atârnând vrând-nevrând de prenumele lor. Sunt femei care spun că pleacă și totuși mereu rămân. Sunt femei cărora li s-a spus că rostul lor în viață nu este complet fără un bărbat alături și au rămas în relații pentru că au simțit că nu au de ales sau că nu se descurcă fără unul.

Nu te învață nimeni să fii singur. Toată lumea te învață că vei avea un partener la un moment dat și că este datoria ta să îl faci fericit, iar a lui să te facă pe tine fericită. Și completă. Mă completează. Nu există așa ceva. Toți ne naștem întregi și nimeni nu are nicio obligație să te facă fericit. Intri într-o relație tocmai pentru că ești fericit și îți dorești pe cineva cu care să împărtășești sentimentele acestea, nu ca să te scoată din nefericire. Oamenii nu vin în viețile noastre ca să ne facă fericiți, nici ca să ne completeze. Suntem lăsați pe pământ ca să ne întâlnim unii pe alții și să ne iubim fără obligații. 

Fericirea ta ca om trebuie să existe independent de omul de lângă tine. Cu toate astea, nu te obligă nimeni să fii fericit și nu trebuie să fii tot timpul fericit, pentru că asta nu se întâmplă în viața reală. Am spus-o mereu, am fost fericită și singură, am fost fericită și într-o relație, am fost nefericită singură, am fost nefericită și într-o relație. Dar n-am atribuit niciodată fericirea sau nefericirea mea partenerului meu, pentru că el nu a intrat în viața mea ca să mă facă fericită, ci ca să mă învețe niște lecții, ca toți oamenii care au intrat vreodată în viața mea. 

De aceea oamenii nu înțeleg cu adevărat ideea de „predestinat”. Da, cineva îți poate fi predestinat, dar poate nu pentru toată viața. Oamenii intră în viețile noastre, lasă ceva, și pleacă. Lasă o lecție, lasă o cicatrice, lasă un gust amar, lasă amintiri, lasă nostalgii, lasă fluturi, lasă flori. Dar, la final, tot pleacă. Nimic nu este pentru totdeauna, nici oamenii, nici sentimentele lor. De-asta nu îți poți lăsa fericirea în mâinile altcuiva, pentru că nimeni, în afară de tine, nu este responsabil pentru ea.

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest