Și dacă mâine va veni

Doamnă, să știți că eu astăzi am plecat. Am plecat cu ochelari de soare și cu capul plecat, de rușine că am mai stat. După prima palmă, eu am mai stat. Am crezut că a fost o greșeală, că era nervos, că n-a vrut și îi pare rău. Cel puțin așa îmi zicea el, în timp ce stăteam ghemuită pe covor, părul îmi acoperea obrazul ce-mi ardea, iar tremuratul nu mai contenea. Nici măcar n-am plâns. Nici prima, nici a doua oară, nici ultima oară. N-am plâns nici la prima palmă, nici la primul pumn, nici măcar când am crezut că îmi număr ultimele respirații. N-am plâns nici când m-am ridicat de pe podea pe jumătate moartă și am zărit în oglindă ce a mai rămas din mine. N-am plâns nici când am realizat că nu mai sunt nici jumătate din femeia care eram înainte. N-am plâns nici când am realizat că era târziu, că soarele meu apusese de mult. N-am plâns nici când am realizat că îmi e frică de el. Îmi este frică de fiul tău, doamnă. Nu știu dacă e vina ta, poate l-ai învățat mai bine de atât. Po

Nu înțeleg femeile care încurajează alte femei să nu fie niciodată primele care sună sau care trimit un mesaj, să nu facă niciodată ele primul pas, nici într-o relație, nici într-o împăcare, nici pentru o posibilă întâlnire și folosesc scuza aceea stupidă că vânătorul aleargă prada, nu invers. Credeam că am depășit de mult epoca de piatră, iar femeile s-au emancipat. Femeile pot vota și pot avea un loc de muncă acum, de ce nu se schimbă întreaga mentalitate când vine vorba de femei? De ce, ca femeie, nu pot avea suficient tupeu să vorbesc prima cu un bărbat, pentru că sunt instant catalogată drept insistentă sau disperată? Pentru mine, asta înseamnă să ai cu adevărat încredere în tine, să te simți suficient de încrezătoare și de feminină să te duci la un bărbat și să îi ceri numărul de telefon, să fii prima care propune o întâlnire sau deschide o discuție, să fii prima care spune te plac sau prima care spune te iubesc, să fii prima care vine sau prima care pleacă, să fii p

Te gândești la mine. Știu asta. Te gândești că puteai fi tu. Puteai fi tu în locul lui. Te gândești că am fost suficient de proastă să te aștept, dar tu nu ai mai venit niciodată. Te gândești că am fost mai importantă decât credeai. Te gândești că ai fost tu mai prost că ai plecat, decât mine, proasta care te-a așteptat. Te gândești că îmi puteai păstra inima intactă, aveai act de proprietate asupra ei oricum. Te gândești că mi-ai otrăvit fluturii din stomac, deși ei și-au zbătut emoțiile din aripi până la sfârșit. Te gândești câți pași am făcut în spate doar ca să te uit. Te gândești că puteai să îmi încălzești tu patul și inima în locul lui. Te gândești că puteam să fiu eu cafeaua de dimineață, vinul de la cină și țigara de după. Te gândești că mi-am vărsat sufletul în palmele tale, iar tu n-ai știut ce să faci cu el. Te gândești că te-am vrut și când ne era bine, te-am vrut și când eram la capătul puterilor. Te gândești că eram acolo mereu și aș fi fost în continuare. Te