Ceai, mami?

Ea e mama. Stă pitită în scaunul acela prea înalt pentru ea cu o cană mare de suc de legume într-o mână și cu o revistă în cealaltă. Nici sucul nu e atât de bun pe cât lasă ea impresia, nici revista nu e de modă. Revista e de sănătate, la fel cum și sucul, tot pentru sănătate îl bea. Uneori cred că ea trebuia să meargă la facultate la nutriție, în locul meu, fiindcă eu aș da oricând cana aia de suc pe o porție mare de cartofi prăjiți, chiar dacă știu câte calorii și grăsimi au.

Mama spune mereu că e bogată, deși toți știm că nu înoată în bani, nu are conturi grăsune in bancă, nici nu locuiește în vilă. Mama e bogată în cunoștințe, mama e bogată în fapte bune, sfaturi înțelepte și vorbe calde. Mama o spune mereu pe cea dreaptă și face cea mai bună omletă, cea mai bună salată de vinete, cea mai bună supă, cel mai bun chec... în fine, ați înțeles ideea, mama le face pe toate cel mai bine. Mama știe întotdeauna ce să spună și, culmea, știe și ce ar trebui să spun eu. Mama știe că unele lucruri nu se rezolvă de la sine, că unele lucruri necesită răbdare si înțelegere. Cum ar fi modul în care fac eu lucrurile. Cred că în altă viață am fost melc. Sau ardeleancă.

Mami e un înger. Nu mereu, uneori e un înger mai...uman, cu defectele din dotare, cu o răbdare mult pusă la încercare și multe dureri ascunse. Iar eu n-am mai văzut un înger mai puternic, cu niște aripi mai solide ca ale ei. 

Mama mea este frumoasă. Ea nu mă crede, începe să râdă si mă întreabă ce vreau de la ea, de parcă ar fi nevoie să o lingușesc eu ca să primesc. Mama are un ten frumos și luminos și tot universul se oglindește în ochii ei obosiți, iar mâinile ei muncite sunt cele mai frumoase si mai moi din lume. 

Iar eu, care țip la ea uneori fiindcă nu face mereu lucrurile cum vreau eu sau pentru că nu am eu o zi prea bună și o găsesc pe ea sa îmi vărs amarul și nervii. Of, eu știu doar atât. Eu sunt o bleagă, dar mama mea... mama mea  e super!

Sursa foto: Pinterest