Și dacă mâine va veni

Toa tă lumea se grăbește. Toată lumea vrea să bifeze niște reușite. Toată lumea vrea să arate că le-a făcut pe toate, pe toate și la timpul lor.  Toată lumea se grăbește. Să aibă prima relație până la 18 ani, să aibă facultatea terminată până la 23, să aibă cariera stabilită până la 20, prima casă până la 30, până atunci să fie și căsătoriți, cel puțin doi copii până la 35… Că altfel e prea târziu și ești un eșec.  Ni se spune mereu că e prea târziu. Prea târziu să te apuci de o limbă străină, prea târziu să îți termini studiile sau prea târziu să le reiei. Prea târziu să înveți să înoți, prea târziu să înveți să mergi pe bicicletă sau pe role. Prea târziu să mai faci copii, prea târziu să îți schimbi cariera. Prea târziu să porți culori vii, prea târziu să porți ruj roșu. Prea târziu să ceri iertare. Prea târziu să ierți. Mereu este prea târziu.  Acest prea târziu blestemat… acest prea târziu care frânge inimi și taie aripi. Acest prea târziu care smulge entuziasmul și tine

Am înțeles de curând că…”trebuie” să te măriți. Adică…trebuie. Cum să nu te măriți? Păi cine a mai pomenit femeie fericită nemăritată? Cine a mai pomenit cuplu fericit fără o hârtie și statul între ei? Cine a mai pomenit viață fericită fără să fii măritată? Păi să ai soț e cel mai înalt lucru la care poate spera o femeie în viața ei. Pentru că atât poate. Pentru că ”trebuie”. Draga mea, dacă ”trebuie” să te măriți, nu o face. Nu te mărita pentru că îmbătrânești. Nu te mărita pentru că nu mai ai timp. Nu te mărita pentru că simți că se termină bărbații. Nu te mărita pentru că la un moment dat tot ”trebuie”. Nu te mărita pentru că nu crezi că prinzi altul mai bun. Nu te mărita de teamă că rămâi singură și pentru că oricum ”trebuie”. Trăim în secolul 21, hai să trecem peste conceptul de fată bătrână. Fiecare își face viața cum vrea. Dacă te măriți, mărită-te pentru că vrei. Nu am nevoie de el, dar îl vreau oricum. Asta e atitudinea. Dacă te măriți, fă-o pentru că îl iubești.