Și dacă mâine va veni

Durerea. Treci prin ea. Trăiește-o. Inspir-o și expir-o. E parte din tine acum. Las-o să îți treacă prin fiecare celulă, dar nu o cuibări acolo. Las-o să îți ocupe spațiul, dar nu o lăsa să îți fure spiritul. Las-o să treacă prin fiecare fibră a ta, dar nu o lăsa să te consume. Las-o să se topească în tine, dar nu să se coaguleze. Altfel, va pune stăpânire pe tine, se va metaboliza lent și nu vei mai trece niciodată peste. Te va durea. Va smulge emoție după emoție din tine. Vei trece prin mii de stări. Te va chinui și te va elibera. Va electrocuta fiecare fibră a corpului tău, iar fiecare lacrimă va fi ca un curent care te părăsește. Nu te purta ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Vorbește cu cineva. Vorbește cu tine însăți. Vorbește despre ce, cât și cum te doare. Explorează toate adjectivele de care ai nevoie, epuizează toate eufemismele care îți vin în minte când te gândești la el. Nu îl urî. Te va durea mai tare, vei simți că încă este parte din tine și te va durea mai

Vorbesc foarte mult când am emoții, dar nu spun asta decât la a cincea întâlnire. Râd foarte mult și prostește când sunt tristă. Nu fac sex de la prima întâlnire. Da, băieți, noi existăm. Nu cred în pauzele din relații. Pot fi prietenă cu un băiat fără să ajung să ajung să îl plac mai mult de atât, ba chiar uneori m-am înțeles mai bine cu băieții decât cu fetele. Îmi scriu sufletul pe hârtie, deci dacă mă îndrăgostesc de tine, o să trăiești veșnic prin cuvintele mele. Iert greu și uit și mai greu. Dacă spun că sunt bine, de cele mai multe ori nu sunt bine. Nu prea cred în Dumnezeu. Și de ce spun „nu prea”… Cred în bine, cred în rău. Cred în karma, cred în legile Universului, cred în echilibru. Nu cred în Dumnezeul transformat de oameni în judecător al lor în lumea de dincolo. Nu cred într-un Dumnezeu care te așteaptă pe lumea cealaltă când mori și care hotărăște în funcție de faptele tale bune sau rele dacă ar trebui să mergi în rai sau în iad. Știu, nici eu nu mă înțeleg.