Și dacă mâine va veni

Dragul meu, n-o să te strig niciodată „băiatul mamei”. N-o să te strig niciodată „puiul mamei”. N- o să te strig niciodată „iubitul mamei”. Nu pentru că nu te-aș iubi, nu pentru că nu aș vrea să te alint, nu pentru că nu te-aș considera aproape de sufletul meu, nu pentru că nu ai fi puiul meu. Ci pentru că aș vrea în viața ta de adult să fii ceva mai mult decât băiatul mamei. Aș vrea să te văd un bărbat responsabil. Aș vrea să te văd un bărbat realizat. Aș vrea să te văd un bărbat ambițios, înțelegător, pașnic. Aș vrea să te văd un bărbat cu bun simț, un bărbat responsabil, asumat. Aș vrea să te văd un bărbat mândru de femeile din viața lui, de la cea care i-a dat viață, la cea care îi va naște copiii. Nu mă voi implica niciodată în relația ta cu femeia iubită, iar undeva, în sufletul meu, voi ține cu ea. Dar tu mă vei înțelege. Tu mă vei ierta pentru asta. Îți vei ierta mama că susține mai mult femeia din viața fiului său, decât însuși fiul ei, din simplul motiv că mama ta a fo

M-am tuns ast ăzi. Mai bine zis, mi-am tăiat azi părul. Scurt. Liber. Palpabil. Mi-am tăiat părul și nu pentru că m-ar fi părăsit iubitul, sau ca să impresionez un băiat, cum a bănuit o clientă care aștepta după mine, ci pentru că așa am vrut eu. Da, ciudat, nu? Ciudat să auzi o fată că a făcut o schimbare în viața ei, de orice fel ar fi fost aceasta, fără să aibă vreo legătură cu un băiat. Nimic din ceea ce fac nu se raportează la așteptările unui băiat, indiferent dacă îl plac sau nu. Nimic din ceea ce gândesc nu este influențat de gândirea unui băiat. Nimic din ceea ce îmi place nu are legătură cu acceptarea mea în mediul unui băiat. Sunt fată și sunt mai mult decât o posibilă parteneră pentru un băiat. Sunt fată și pot mai mult decât să am o relație cu băiat sau să sufăr din cauza unuia. Nu urăsc băieții, nu sunt misandră. Nu am nicio aversiune față de ei, nici nu îi consider inferiori. Probabil sunt înțeleasă greșit. Dar refuz să îmi fie asociat statutul de fată cu un b

Aș fi putut spune că ea era primăvară. Aș fi putut spune că ea era viață, lumină, adiere. Floare. Oxigen. Aș fi putut spune că îi plăcea să alerge după fluturi, cu părul fluturându-i în șuvițe arămii, ca și cum nu ar mai fi existat nimic pe planetă. Aș fi putut spune că era izvor nesecat de energie pozitivă.   Aș fi putut spune că era o melodie a naturii. Aș fi putut spune că era viața care lipsea de multe ori din trupul meu. Aș fi putut spune că era orice nu eram eu. Aș fi putut spune că era iarnă. Aș fi putut spune că era un copil al gheții. Aș fi putut spune că era magie, un demon al gerului. Aș fi putut spune că era o crăiasă prinsă în dansul lunatic al fulgilor de nea. Aș fi putut spune că inspira frig și expira lumină. Aș fi putut spune că era stea căzătoare. Aș fi putut spune că era Luceafăr. Aș fi putut spune că era brumă. Gheață.   Sau foc. Foc în casa mea. Foc în patul meu. Foc în gerul minții mele. Aș fi putut spune că era vară. Aș fi putut spune că mă topea. Aș